Argonautică
de Radu Stanca(2004)
1 min lectură
Mediu
Lucrurile lumii acesteia
Sînt bătute de vînturi ca trestia,
Numai dragostea noastră stă dreaptă
În bătaia vîntului și așteaptă.
Desfăcută de toate ispitele
Își închide cu grijă aripile
Și de-acolo, din vîrful catargului,
E stăpîna urgiei și-a largului.
Nici un val nu-i abate privirile,
Nici un sunet la cîrmă rotirile,
Printre pîclele moi ce se scutură
Numai părul de aur îl flutură.
Împrejurul ei toate furtunile
Răscoliră cu sete genunile,
În zadar însă fură cu toatele.
Pîn-la urmă scăzură și apele.
Și acum iat-o-n limpede curgere,
Lunecînd prin vîltori, printre fulgere,
Neatinsă, înaltă imagină.
Pe cînd toate în jur sînt paragină...