"poarta spre nimic" – 20066 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
BCBotezan Simona Cristina
Nascuta pe data de 3 mai 1990. Eleva a liceului Al Papiu Ilarian(API) din Zalau. Poezia este o pasiune...o consider ca o poarta spre sufletul meu...un mod prin care pot sa exprim mai mult.
3 poezii, 0 proze
DBDobrescu Bianca
„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness
4 poezii, 0 proze
DJdana julei
Când îngerii tac și lumea se stinge în vid,timpul te poartă pe căi neștiute spre a te descoperi ...
47 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
DTDarjan Tanta
Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.
75 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
SDslavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
Albu Denisa
Intr-o zi,intr-un moment de meditatie profunda, am auzit batai in poarta mintii mele...ce-ar fi daca ti-ai asterne pe hartie gandurile inaripate? sunt prea pline de speranta si de iubire ca sa nu le cunoasca si ceilalti...merita o incercare!...poate astfel o sa invete si ceilalti sa...primeasca si poate chiar sa daruiasca la randu-le...(luati aceste din urma cuvinte ca pe un indemn la creatie!)...eu asta vreau sa fac in continuare. si sper sa reusesc. pentru ca imi doresc sa renasc si sa fac sa renasca iubirea odata cu mine...
13 poezii, 0 proze
HRHelia Rimoga
Am debutat editorial in anul 2004 cu romanul "Destinatia finala" publicat de Editura Geea din Botosani. Am mai scris doua romane "Sah la regina" si "De ce n-a fost jelita Carmen Zgarbur". Viitorul meu literar sta sub o zodie incerta atat vreme cat nu stiu cum sa gasesc poarta de acces la edituri de anvergura nationala, nici nu fac parte din vreo comunitate literara cu deschidere catre marea critica de specialitate. Sper ca lucrurile sa se schimbe in bine intr-un fel sau altul.
152 poezii, 0 proze
OGOtilia Geanta
Ce pot sa spun despre mine? Sper sa o poata spune ceea ce am scris mai bine....
2 poezii, 0 proze
poarta spre nimic
de Ovidiu Vasile
Poarta spre nimic Ce-i o gaură de vierme În nimicul cel fatal Care-atrage și lumina Ca magnetul pe metal Negrul găurii culoare Frigul cosmic ce îngheață Și căldura din lumină Călători din altă viață...
Muzica
de dacian grapini
Trăiesc printre visuri frânte Ale unor oameni numiți Prieteni,familie,cunoscuți, necunoscuți, Și toate mă înconjoară Și vor să mă frângă Și pe mine. De ce atâta frângere de culori în lume? Se frâng...
Livada cu vișini
de Simion Cozmescu
noi picioare de ceață mă clatină și poartă spre lumea nouă nimic firesc sau nefiresc plouă în avanpremiera unei gări fără locomotive celule bolnave pasc pe marginile unei șine părăsite de cealaltă...
Puhoi de gânduri
de Grebenisan Mihai Marian
Înot galant spre necunoscut Nimic nu mă oprește Iluziile, șoaptele nu mă înspăimântă În voci familiare, mă înec. Mă ridic și cad din nou Și viața e tot mai alertă Doar mintea e mai lentă Transformări...
Poarta spre visare
de Stelian STANCU
Visez privind natura Trupul își caută contur Imaginația începe a tura Dorința de a fi matur. Nu te uita-n oglindă Ea te va dojeni Îți va trimite-o pildă Renunță la a conteni Să tot creezi aiurea...
Poarta spre cer
de Dan Norea
Poarta spre cer Cronica Festivalului “Eterna epigramă” - Cluj-Napoca 2017 În 23-25 iunie 2017 a avut loc la Cluj-Napoca ediția a XXVIII-a a Festivalului Național “Eterna epigramă”, în...
ultima poartă spre Lhasa
de Ela Victoria Luca
aici vom intra, darius. eu mă voi lăsa rugului. sunt oricum cenușa ta, fiecare întâmplare arsă în timpuri ce s-a transformat în femeia aceasta cu ochi văzători. am urmat un drum. am înghițit materia...
poarta din tine este cel mai frumos poem nescris
de Andre Donescu
totul a fost spus sau așa mi se pare temele s-au epuizat noutatea devine pe zi ce trece doar o iluzie dragostea nu se mai asortează cu nimic trădarea e un fapt cotidian moartea nu mai are valoare și...
Nimicul
de Ion Andrei
Pământul jilav tremură Sub apăsarea pașilor mei, Pași care mă poartă nicăieri... Sunt în întârziere! Timpul trece pe lângă mine Și pașii mă poartă spre nicăieri... N-aș vrea să întârzii! Nimicul mă...
1.Nu înțeleg nimic
de silviu dachin
Am crezut întotdeauna că viața în subterană e adevărata viață. Dar nu mi-am dorit să trăiesc aici. Cel puțin, nu mi-am dorit asta cu voce tare. Sau cu gândul „tare”?! în fine, am purtat dorința asta...