Poezie

poarta spre nimic

poezie de trecere

1 min lectură·26 ianuarie 2011

Mediu

Poarta spre nimic

Ce-i o gaură de vierme

În nimicul cel fatal

Care-atrage și lumina

Ca magnetul pe metal

Negrul găurii culoare

Frigul cosmic ce îngheață

Și căldura din lumină

Călători din altă viață

Cum dispare așa deodată

Și-ncetează a mai fi

Doar în viitor răspunsul

Pentru lume va veni

Învațat-am despre toate

Dar nimic despre nimic

Eu credeam că nu există

Dar m-am înșelat un pic

Eu ființa prea terestră

Care-mi place să mă plimb

Cu lumina-n nelumină

Și cu timpul în netimp

Când vom scrie-n nemurire

Amintiri din viitor

Pomeni-vom de ființă

Ca de simplul muritor

Care până să se-nalțe

Sa plimbat mai mult pe jos

N-a văzut de ochi lumina

Din nimicu’-ntunecos

Am purtat negrul ca doliu

Pentru a ne subția

L-am asociat cu răul

Dar lumina ne rănea

Înghițit de întuneric

Încă nimeni n-a pierit

În explozii cu lumină

Lumea sa nenorocit

001.295

Ovidiu Vasile. “poarta spre nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasile/poezie/13969213/poarta-spre-nimic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.