Tristețea o adună
O strânge,
Apoi curge ca o picătură,
Arde pe unde trece,
Lasă urme;
Adânci, largi, nefinisate.
Dar forța ei
E pieritoare
Și trece repede,
O uiți,
Mai târziu,
O chemi din
Întuneric sumbru cu umbre vagi,
Liniște oarbă de mormânt, de sidef,
Puncte de fericire, minuscule,
Răzlețe și îngropate adânc în piatră;
Sunetul mort al deznădejdii, risipit în
OG