"odaia mea" – 20076 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDumbrava Stefanel
Nascut la data de 09.12.1983 in orasul Constanta judetul Constanta Ciclul primar l-am terminat la Scoala Generala nr. 39 din orasul Constanta apoi odata cu mutarea mea in localitatea Poarta-Alba judetul Constanta mi-am continuat stagiul gimnazial la scoala din aceasta localitate obtinand diploma de capacitate. In anul 1999 am continuat liceul I.G. Duca profil economic obtinand diploma de bacalaureat. In 2007 am terminat facultatea de Economie sectia Finante si Banci din cadrul Universitatii Ovidius Constanta si m-am inscris la Masterat in Administrarea Afacerilor in Turism, Comert si Servicii.
8 poezii, 0 proze
Radu Iuliana
Asa eram odata: "Dornica de libertate si suferind de lipsa ei,dornica de cunoastere, de oameni, nebuna dupa copii, nebuna dupa calatorii ( pe care le voi face probabil in alta viata -sau in aceasta, dar doar cu puterea imaginatiei), cu sufletul sfartecat de neputinta umana asupra mortii fizice, cu o mare lacrimi latente, asteptand parca prilejul sa iasa la suprafata, sa-mi incetoseze ochii, in ciuda luminii lor si a zambetului vesnic din ei si de pe buzele mele. Ma zbat in permanenta intre doua lumi si inca ma tarasc, nu zbor! Incerc sa gasesc adevarul unic pe propria mea cale, Practic o autoeducatia continua, neobosita pe care mi-o aplic cu zambetul pe buze!" Acum doar sunt.
16 poezii, 0 proze
Ina Delean
M-am nascut un eu printre voi si am fost un 'Eu, odata..' printre noi. cel mai mare defect al meu: iubesc oamenii. cea mai mare calitate a mea: iubesc copiii. cel mai mare ghinion... tot al meu: am pierdut credinta pe un drum... am pierdut si drumul. cel mai mare noroc: am pierdut si ghinionul, saracul...
22 poezii, 0 proze
Diana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
Martin Andra
Nu cred ca am fost vreodata mai fericita sau mai nefericita. Imi amintesc ceea ce am fost odata si tanjesc cu o dorinta masochista sa invat din nou ambitia, sacrificiul, placerea de a fi pe culmile acestei lumi. Sunt in cautarea a ceva ce nu as putea sa definesc, poate o simpla cautare de sine sau poate mai mult. Primul an (la facultatea de litere), asta ar putea sa nu insemna nimic sau ar putea sa insemne totul. In orice caz este singurul lucru rezonabil cu privire la persoana mea.
4 poezii, 0 proze
Iuliana Serban
M-am născut pe 2 iulie 1977, la Tulcea. Am început să scriu în 1997, din nevoia de a găsi o parte din adevărul despre mine și despre ceilalți oameni și de-a le împărtăși și lor ce-am găsit. Un poet a zis odată că "oamenii sunt răspunsuri care-și așteaptă întrebarea și se sting pentru că ea nu mai vine". Am vrut să-mi găsesc întrebarea... pe a mea și pe cea pe care trebuie s-o pun celorlalți. Tot din 1997 fac parte din clubul "Nouă ne pasă!", cea mai frumoasă și sinceră experiență cu oameni care mi s-a oferit în viață. Din 2000 sunt profesoară de informatică la Colegiul Național "Cantemir-Vodă" din București. Încerc să le ofer unor adolescenți motivația de a-și construi o viață frumoasă și scuturată de fals și convențional. În 2002 am publicat un volum de versuri, intitulat "Drum spre a fi".
100 poezii, 0 proze
todor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
Daniel - Dumitru Darie
03.12.67 - Ziua în care am luat contact cu această lume. Și cum în registrul de nașteri figuram inițial ca decedat, se pare că a fost o simplă întamplare faptul că am primit acces liber către viață. Iar ca o coincidentă, numele mi-a fost compus prin telefon. Darie era, căci altul nu putea fi, părinții au ales Dumitru și nașii au mai adaugat și Daniel. Astfel viata mea s-a legat de litera D: 3D-uri ale numelui și încă odata 3D(ecembrie). 03.12.1967-14.09.1974 - O copilarie legată de preocupari ciudate: mecanică, electricitate, tâmplarie. De câte ori ai mei bunici nu au trebuit să mă opreasca să nu le stric scândurile pentru a face "căsuțe" pentru câini și pisici. Din acea vreme și acum mai există o "căsuță pentru Laica", made by 3D, 1973. 15.09.74-15.06.82 - Scoala generala din Pristol. Cu rezultate... pot spune multe toți colegii mei... 06.07.82 - Admiterea la Liceul Traian Drobeta Tr. Severin 15.09.82 - 15.06.1986 - Liceul Traian, secția Matematică -Fizică 15.09.88(89) - 15.07.94 -...
13 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
Cristina Martiuc
Totul începe din dorința de afirmare , apoi nevoia se împletește cu iluzia și aseamănarea multora. O vară amețitoare ma adus la viață nu mai târziu de 4 iulie 1994 Brașov , dimineața târziu. În acest oraș prăfuit , ce nu-mi produce o stare prea bună , am copilărit și crescut , descoperind oameni ciudați și plini de necazuri. Probabil că odată cu descoperirea lor am început goana în a mea cunoaștere. Am terminat cu brio cele opt clase începătoare , iar dorința mea de afirmare nu facuse prea mulți pași înainte.Acum sunt la liceu , șansa sporește , dar dorința scade uneori , se pierde într-un pesimism continuu și se reaprinde cu dimineți zglobii de mai.
27 poezii, 0 proze
Odaia mea
de Eugen Constantinescu
Podelele vor fi prins deja aripi iar pereții se vor îndrăgosti la prima vedere în timp ce fereastra va converge spre un punct... când vei pleca.
odaia mea
de Lavinia Micula
Odaia e goală pereții sunt din lemn - lemn putred Candela a uitat să lumineze Într-un colț nu se știe în care o țigară a rămas de câteva zile fumegând În celălalt colț macii rămași de vara trecută...
Odaia mea
de Dumitru Miron
Odaia mea E ca întotdeauna plină De singurătate. Cetatea mea se fărîmă Sub un val de lumină. Iar raze uitate de luna bătrînă Se oglindesc în geam. Speranțe nu am, Căci știu că viața trece Pe lîngă...
În odaia mea de cuc
de Galatchi Emil
Cad frunzele, tăcut, din nuc Au plecat și păsărele Și în odaia mea de cuc Caut urma dragei mele. Parcă-i văd mâini și picioare... - O zidesc cu ochii minții - Și mișcările domoale Sânii ce îi strâng...
Ce se întâmplă după ce părăsești odaia
de Vasile Petre Fati
Am încuiat ușa în urma mea. Iată Și cheia strălucitoare. Am hotărât Să cobor în mica grădină, jos, Unde sunt cei fericiți, am hotărât să merg Printre ei, nimic să nu se întâmple, Doar eu să-mi aleg...
Efemeridele sunt garda mea de corp
de VIORICA UNGUREANU BERTEA
în vremea când știam să tac și pe când îngerii dormeau printre lucrurile din odaia mea pe când întrebările nu aveau răspunsuri și trebuia să îmi învăț dușmanii pe de rost în vremea când semenii mei...
Dilema mea
de Valeria Lioara Roman
Cine nu iubește toamna cu soarele ei care strălucește altfel, cu culorile ei aurii- ruginii, cu parcurile pline de frunze foșnind, cu diminețile cu miros de fag, cu apusurile sângerii, cu plecatul...
Singur
de George Bacovia
Odaia mea mă înspăimântă Cu brâie negre zugrăvită- Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. -Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde...
irelevant
de Ștefan Petrea
odaia mea e sclava plecării și venirii a mea, a ta, a noastră, c-un ceas intersectat în care-n nemurire tu crezi că suntem mirii dar eu consider, dragă, că-i mariaj ratat la prima aburcare pe sfinte...
în straie de cavernă
de Ștefan Petrea
odaia mea-i în straie de cavernă săpată sus, o grotă la mansardă te răsucești spre mine-n jar de pernă ne punem nudurile noi să ardă. iar steagul păcii e lăsat în bernă în noi e lupta cea filozofardă...
