Dumbrava Stefanel

Measajul e clar Umbre multe-apar Stelele dispar Nu avem habar. Din mormânt cu dor Umbre spre cer vor Totii oamenii mor Plecând din lumea lor. Totul este clar E același dar Nu e nici un

Dincolo de trupul greu Undeva-năuntrul meu Multă gălăgie face Bătând încet în torace. Rostul vieții mi-l ascult Așteptând poveți de-adult Vouă viața mi-o dedic Acolo sus mă ridic.

Înaripat și trist în al lumii decor, zbor Sunt singurul care nu-ți cere nimic, de dor M-apucă necazul, plutesc și gândesc Unde ești acum, Tu Tată Ceresc? Plutesc într-un haos, pe Tine Te

Tu Acel ce m-ai făcut Din al Tău trup și din lut Tu Acel ce mă păzești Cu putință Tu greșești. Nu mai sta atât pe gânduri Pune-mă te rog pe scânduri Bagă-mă în pământ Să stau bine în

Ciripit de păsărele se aude pe câmpii Peste dealuri, văi e plin de copii Primăvara astăzi, acum a venit Florile și pomii au înmugurit. Este soare-afară, vântul bate-ncet O rază de soare m-a