Poezie
În odaia mea de cuc
1 min lectură·
Mediu
Cad frunzele, tăcut, din nuc
Au plecat și păsărele
Și în odaia mea de cuc
Caut urma dragei mele.
Parcă-i văd mâini și picioare...
- O zidesc cu ochii minții -
Și mișcările domoale
Sânii ce îi strâng cu dinții.
Părul răsfirat pe perne
Îmbibâdu-le parfumul
Ce încet apoi se cerne
Dându-mi vise cu duiumul.
Boiul flacăra-și degajă
Mistuindu-mă fierbinte
Sărutări pe trup s-așează
În căderea lor cuminte.
Pentru-o clipă -ntind o mână
Cam timid și mai cu teamă
Să cuprind în brațe-o zână
Însă visul se destramă.
Revăd, iar, desfrunzitul nuc
Eu, neștiut, încet o strig...
Și în odaia mea de cuc
S-a făcut deodată frig.
001.634
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Galatchi Emil
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Galatchi Emil. “În odaia mea de cuc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/galatchi-emil/poezie/13923210/in-odaia-mea-de-cucComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.