Galatchi Emil

Reci picături cad din cer Plouă mereu cu nesaț Vremea miroase a ger Vara-i cu gâtul în laț Focul arde pe vatră Vântul bate-ntr-o dungă Câini în somn încă latră Oi se-nghesuie-n

Cad frunzele, tăcut, din nuc Au plecat și păsărele Și în odaia mea de cuc Caut urma dragei mele. Parcă-i văd mâini și picioare... - O zidesc cu ochii minții - Și mișcările domoale Sânii ce

Te-am căutat... Cu gând curat te-am căutat, Imboldului iubirii i-am dat curs Și-n van la telefon te-am tot sunat Nu te-am găsit, nu ai răspuns. Pe care drumuri te-ai fost dus Cu talpa ce

Mi-e dor Iubita mea, mi-e dor de tine Acum, mai mult ca orișicând Și doru\'acesta-mi curge-vene Și mă transformă tot în gând. Mi-e dor ca să-ți cuprind privirea Cea blând pierdută-n doruri

Doamne, Tu care ești iubire, Care pe toate Tu le poți Învârte-a vieții noastre roți, Ajută-ne spre fericire. Ai poruncit să ne iubim... În suflet e iubirea rouă. Când numele îți preaslăvim,

Iubita mea, mi-e dor de tine Acum mai mult ca orișicând Și doru-acesta-mi curge-n vene Și mă transformă tot în gând. Mi-e dor ca să-ți cuprind privirea Cea blând pierdută-n doruri vagi, Mi-e

În vie strugurii se coc Și doru-i copt în mine Încet și toamna-și face loc Și toamna-n mine vine. Jur-împrejur e cer senin Căldura parcă-i de văpaie Pe ceru-mi norii încă vin Și triști și