Căutare

Fanatică a mersului pe jos și a mersului firesc al lucrurilor, își ocupă timpul studiind ființele dar mai ales relațiile lor cu ceea ce le înconjoară („ecoloagă” care va să zică).

6 poezii, 0 proze

Sosea Anda

Am aflat si eu intr-o zi ca toate lucrurile sunt pesti. Atunci m-am gandit ca ar fi timpul sa invat sa inot. Recunosc ca a fost mai greu decat invatatul mersului pe bicicleta, dar acum m-as incumeta sa fac si pluta.

44 poezii, 0 proze

Andrei Dobrowensky

2 octombrie 1976:lumina, mersul,cuvantul,scrisul,caderea in poezie,ramanerea. Despre mine numai știme... doar geneze și alte crime. Ca și cum aș fi cuvânt trăiesc, ca și cum trăiesc cu vânt,șoptesc decăderile în gând.

68 poezii, 0 proze

andrada vissarion

cand eram foarte mica,imi doream zborul pana la granita durerii.acum visez cu ochii deschisi la anihilarea suferintei in gin si la mersul pe ape,atribute ale ingeriadelor din noi... altfel,om absolut normal,absolventa de limbi straine(franceza-engleza),locuitor al unui oras stravechi,pur muntenesc,pasionata de literatura sud-americana,engleza si romana.

9 poezii, 0 proze

Noica Rafail

Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...

2 poezii, 0 proze

ȘI

Ștefan Ioanid

S-a născut la 18 aprilie 1949 - Brașov Pseudonim S. Cioacă A debutat în revista \"Astra\"(1966) A publicat: Cuvîntul unic(ed.Albatros,1976) Mersul pe ape(ed.Albatros,1980) Al doilea vis în Pădurea de Cedri(Cartea Românească, 1986) Prolegomenele morții(Cartea Românească, 1998) Jurnal cu Anselmus(ed.Pideia, 2005) "Spirit laconic și ludic, Ștefan Ioanid încearcă în poezia sa o pătrundere dinspre real în posibil, în virtual, în ceea ce este opus „realizatului”, iar ultimul său volum de poeme, Subteranele Fundației (Paideia, București, 2008), nu dezminte această constatare. Realul dispare în irealitate, se contopește cu aceasta –o nostalgie a originilor, a acelui illo tempore în care posibilitățile, doritoare de împlinire într-o realitate viitoare, coexistau. Și de ce nu ar fi așa, având în vedere faptul că, după cum ne-ar atenționa logica, posibilul precedă realul? Aș spune că poezia lui Ștefan Ioanid ar putea fi considerată, în ciuda aspectului ei diaristic (în mare parte titlurile...

1 poezii, 0 proze

ion cranguleanu

Pustiu de tine Graunte de lumina,lacrimile tale Sint risipite lumii la picioare Si se prefac ganganii sau petale Ce-mi curg pe umeri si spinare N-a fost noroc nici bucurie multa In sarutarile tarzii ce mi le-ai dat Iar inima,din despartire,smulta In zvarcolire de-ntuneric s-a-necat. Prin umeri si prin crengi incepe primavara Cu balbaieli,in ametiri solare,- Acelas vierme mersul si-l strecoara. Din rana unui dor,spre mare. Pe malul apei,cainii imi petrec Bratul pustiu de tine,la inec.

0 poezii, 0 proze

oprea carmen

ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...

1 poezii, 0 proze

Rafail Noica

Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...

5 poezii, 0 proze

mersul ni se leapădă din glezne

de Ștefan Petrea

iar gerul pune-n geam bijuterie, e parcă de argint ci nu de apă, acolo caii cei stelari adapă și luna des lumina ei și-o scrie. în zori, când zarea e abia mioapă și Ra nu-i încă-n robă aurie ni-i...

Aș voi să mi se pară

de Rautoiu Alin

O țin în brațe, strig după ajutor chiar dacă nimeni nu vine și nimeni nu va veni. Pentru prima dată de când eram copil, plâng în șiroaie, iar când ochii mă dureau, nemaiputând lăcrima lacrimile au...

ProzăAtelier

Constelații

de Zaharia Ramona

Constelații I Steluțe mii ni se aprind în suflet când ne naștem, copilăria este o puzderie de constelații, dar când trecem pragul poveștilor și al visării, o mână vrășmașă cu liniștea din noi începe...

Atelier

urma strigă la mine. la fel ca o pasăre

de Plopeanu Petrache

– cocostârcule strigă un copil abia sosit pe tărâmul acesta de acolo de unde ni se spune nouă celor care împlinim în curând anii indigo să nu fim complici la tandrețe - poartă alt nume pe acea urmă...

Despre

de Gheorghe Gh. Bostaca

despre Speranță În mersul nostru mai cădem. Cei mai mulți ne ridicăm și continuăm să mergem. Și dacă, uitându-te înainte vezi o lumină, simți un imbold de a mai fi, inseamnă că speri. Și dacă...

ProzăClasic

propriu-mi carusel (XXXIV)

de Vali Nițu

Se cerne această noapte de septembrie prin plasa de stele adunată în secvențele trăirii neimaginate. Sentința copacului, dezbrăcat de hainele din frunze, a fost dată la masa tăcerii ce a adunat în...

Atelier

Sanatoriu

de ion untaru

Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut Ni se surpă zidurile bolnave Mucegaiul le-a cuprins spre nord Și se-nchid cetățile...

Sanatoriu

de ion untaru

Oasele mele măsoară lucruri

de iarina copuzaru

Lumea pe care vîntul o adună-n plămînii mei Și iubirea –vînătaie lipită de respirație În mersul firesc În împiedicarea firească Apoi totul devine o margine Ca și cum în fiecare zi Se desprinde ceva...

viata in hiast

de Gerocob

Ne-azvârli din noapte spre lumină ne cânți în plânset prea fragil ne dai și brațe, care să ne țină când mersul nostru-i de copil... Ne dai o inocență ani de zile Când toți ne sunt atât de zâmbitori...