"mai suntem…" – 22151 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
GAGeorge Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
Diana Russu
Este mai important cine suntem acum, si nu cine am fost sau am dori sa fim... Sunt pur si simplu o fata, o femeie, un om, .. un copil :-)
2 poezii, 0 proze
T(Tanasiu Radu (Radhucu)
De foarte multe ori ne imaginam ca suntem undeva unde nu am fost niciodata si chiar ne simtim bine dar de si mai multe ori ne dam seama ca acolo este foarte posibil sa nu ajungem niciodata!
18 poezii, 0 proze
Ppacurarmiklós
Dualitatea este cel mai potrivit cuvant pentru a ma descrie:m-am nascut in Brasov,Romania si traiesc in Koszeg,Ungaria;tatal roman si mama unguroaica;anii de studii i-am petrecut la Colegiul National Economic "ANDREI BARSEANU" din Brasov iar anii de munca i-am indurat in Ungaria,Austria si Danemarca.Anii de Viata sunt cam peticiti ca ai oricaror romani din Diaspora,caci in strainatate viata nu e mai usoara ca in Tara, e la fel(!),doar ca noi,cei din strainatate,(constient sau inconstient) suntem adevaratii diplomati ai poporului roman.Tot ceea ce gandim spunem si facem este judecat,din pacate,in ceea mai mare parte prin prisma nationalitatii.Diaspora trebuie sa promoveze virtutiile si frumusetile pe care ni le-a daruit acea bucatica de natura pe care noi o numim Romania.Romania nu este teritoriul si locuitorii,ci ansamblul legaturilor (de orice natura!) pe care le detine,iar bunastarea Romaniei este in directa legatura cu bunastarea locuitorilor ei si depinde exclusiv de longevitatea...
2 poezii, 0 proze
DMDANILA MONICA
Sa incepem cu inceputul, adica mai bine zis cu o frumoasa si insorita zi de iarna adica 13 Februarie 1973 cand am aparut pe lume in prafuitul Bucuresti, o foarte prietenoasa, voluntara si guraliva Varsatoare. Si sa fiu sincera n-as fi vrut sa ma nasc in alta zodie , si mai mult decat atat am ales sa apar cu 2 saptamani mai devreme decat era prevazut de la nenea doctorul. Sunt unica la parinti (desi toti suntem unici, ca personalitate si suflet) cu toate ca mi-as fi dorit frati sau surori. Am crescut inconjurata de dragoste si armonie si de prieteni insa mereu am simtit o nevoie mai mare de dragoste decat ceilalti... Nascuta in Bucuresti dar cu radacini dincolo de Prut, asa m-am nascut, romantica, si la inceput am crezut ca sunt ciudata, sau ma rog asa credeau cei din jurul meu pana cand am crezut-o si eu...Si eram ciudata pentru ca : imi placea marea, sa ii ascult chemarea la ceasul când se tes luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri.. Mai eram ciudata pentru ca...
156 poezii, 0 proze
EMEugen MATZOTA
Nu știu nici măcar cât știau cei dinaintea noastră, doar descopăr cu uimire că nu noi suntem primii, c-au mai fost alții înainte, și din învățăturile lor mai aflăm din când în când câte ceva. Știu sigur doar un lucru: că nu sunt eu Stăpânul Inelelor...
24 poezii, 0 proze
Mihail Dumitru
Sunt un barbat cum esti si tu, cum suntem cu totii, cu calitati si defecte.Ce motivatie si ce scop am?Atatea intrebari si atat de multe raspunsurii. Dileme si lucruri banale se reunesc într-o singura fiinta, un trup, o minte. Ce reprezint in aceasta lume? Poate ca forta de munca, poate cheia perpetuarii speciei, cu siguranta un nebun, opusul femeii, poate un scop, un visator dar cu picioarele pe pamant, poate un vis, un aparat de senzatii tari.Dar cel mai important: sunt un om. Un om care face totul sa aiba totul. Poate ca nu am totul pentru ca m-am nascut in niste conjuncturi nefavorabile. Dar fac totul ca sa am totul. De ce? Pentru ca simt ca pot! Pentru ca nu-mi place monotonia, si nu-mi place ca cineva sa fie mai bun ca mine. Chiar daca aparent las garda jos uneori si devin vulnerabil, astept un atac; ma sterg de praf si invat din greseli, devenind tot mai putenic cu fiecare esec. Nu sunt multumit niciodata de nimeni si nimic. Intotdeauna exista ceva mai bun. Momentele de...
5 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
NDnicolau george daniel
Nascut in Bucuresti, 1976, absolvent al Colegiului Universitar de Birotica (2001), am ales domeniul managementului resurselor umane, adica un mediu in care ma simt cel mai bine, in care emotiile oamenilor nu sunt mereu cenzurate. Sunt casatorit si am in prezent o fetita care imi lumineaza viata. Poate copiii nostrii vor stii sa duca mai departe traditia pasiunii pentru romantism, pentru visul frumos al inteligentei, pentru ca noi romanii, indiferent cat de hoti si de vicleni suntem considerati, am fost si vom fi mereu mai aproape de D-zeu prin caldura sufleteasca si prin pasiunea cu care stim sa iubim. Sper ca viata sa imi permita sa compun texte care sa ajuta oamenii sa intre intr-o lume ideala, sau macar sa imbratiseze intr-un mod ideal toate sentimentele si trairile pe care m-au incercat si pe mine.
19 poezii, 0 proze
Cojocari Miroslav
Nascut in R. Moldova in or. Donduseni. Elev la scoala generala Alexei Mateevici de acolo. Mai tarziu elev la liceul Mihai Eminescu din Bacau, unde debutez cu primele poezii "Sfarsit pustiu" si "Unei lumi ce va muri" in revista scolii. In aceeasi revista apare si prima creatie in proza, povestirea "Acestia suntem noi...". Acum studiez la facultatea de medicina generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie din Iasi.
15 poezii, 0 proze
mai suntem…
de Cornel Ghica
dor și dora atât a mai rămas din noi acasă opresc gândul cu pleoapele cu pleoapele opresc gândul cu tot oprești amintirile cu mâinile cu mâinile oprești amintirile cu lacrimi soarele intră-n casă...
Nu mai suntem… nu mai sunt…
de Musat George Ovidiu
Nu mai untem, nu mai sunt Toate cele pe pamant... Nu mai e in lume vreme, Caci nu mai exista semne... Nu mai vrem, caci nici nu mai avem, Doar incet timpul ni-l cernem... Prin sita vietii incet se...
Ultimatum
de Alexandra Anton
- Haide, haide să vorbim în paradoxuri… - Unde? Aici? Ce, ai înnebunit? Nici măcar nu vreau să te aud dacă vrei să taci, și nici nu vreau să te văd dacă orbești, nici să te fortez să fii la fel ca...
Paradox
de Alexandra Anton
- Haide, haide să vorbim în paradoxuri… - Unde? Aici? Ce, ai înnebunit? Nici măcar nu vreau să te aud dacă vrei să taci, și nici nu vreau să te văd dacă orbești, nici să te fortez să fii la fel ca...
Trecut sau....prezent?
de carmen stoica
Ne mintim ca traim in prezent, dar tot ce facem este sa ne oglindim in trecut.O parte din noi ramane in urma, ingropata in neant… O ramasita din eu-l de astazi striga din urma, dar ecoul se pierde…se...
Balada parintilor nenascuti
de Alin Micu
BALADA PARINTILOR NENASCUTI Se sarutau copiii nenascuti Stafii treceam prin veac pierduti Ingenunchiati si contopiti Ne implorau tacut sa fim parinti De gerul mortii sa ne dea scapare Ne-au fermecat...
Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (36)
de Maria Tirenescu
februarie 2008 1. Cub corzi, grifuri, cârlige sunt tălpile mele ca «înainte de zile» pretutindeni ape – destinul s-a-ncâlcit în primii nori cad păsări aprinse aripile în flăcări violet-aurii...
Cand clipa tace
de tudor ursente
Cand clipa tace… Noaptea incepe sa puna stapanire pe oras..isi tese usor panza ei neagra peste noi..Eu sunt acolo..Astept nemiscat invaluit in intuneric !Am pierdut notiunea timpului.E ca si cum,as...
Conștient-mental, gând
de Emil Judea
Sunt numai eu cu gândul meu. Mantii diamantine se întind peste tine pădurea mea, casa mea, iubirea mea. Clipele dispar o, ceas de taină. Vântul ne spulberă, ne adoarme, ne învie … Un glob de gheață...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre trăirea în prezent (211) Marea mea dispoziție sufletească de a face din țânțar armăsar, apoi de a pune totul la inimă, îmi este răvășitoare. Soluția ar fi să nu îmi frământ mintea cu tot felul...