Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (36)

3 min lectură·
Mediu
februarie 2008
1. Cub
corzi, grifuri, cârlige
sunt
tălpile mele ca «înainte
de zile»
pretutindeni ape –
destinul s-a-ncâlcit
în primii nori
cad păsări aprinse
aripile în flăcări violet-aurii
arătându-mi calea
dintre cele șase uși
transparente
care cubic mă îmbracă
voi deschide – șovăi acum
neștiind-o – pe cea
dinspre iertare
să nu mă cauți
nici nu mă aștepta, iubito,
la vechiul pământ
_________________
2. Anume…
uger frumos norul acesta, uite
îmi pare adus anume…
cirezi albe mână vântul molcom
printre dealuri
mulg la înserare și beau –
sunt ușor acum ca o șoaptă
în binecuvântare
_________________
3. Vitralii promise
ferestre curate înseamnă uneori pură
singurătate
mă uit de vreun ceas
la o fotografie – este ca o fereastră
pari moartă
suspendată ca o muscă
pe o panglică lipicioasă atârnând
de tavan
nu respiri, nu ai miros
nu clipești – de fapt, nici eu aici
nu te enervezi – ca mine acum…
vai cât de singuri mai suntem…
O, cum vom face noi
curând
ample, vii și luminoase vitralii…
ascunzând toate fotografiile
într-o cutie de pantofi
– probabil a pantofilor roși așteptând
_________________
4. Mai sus
repetarea erorilor vine cumva
din rutină
m-am săturat
tot reîncărcându-mă, cel puțin
acum ultima oară, câtă risipă…
nici de data asta n-am reușit
să mă ridic mai sus
de rădăcina ierbii ostile
am ochii uscați, arși în setea
de lumină
_________________
5. Din ce în ce mai limpede
toate
câte mi se întâmplă
nu sunt incidențe, au trecut
mii de fulgere prin secunda mea
nu m-am ars
au trecut mii de vehicule la un pas
nu m-au strivit…
răstălmăcind cauze, efecte, receptori
căutând sensibilitățile mele cele mai profunde –
în afară de un strop
de iubire –
n-am găsit decât frici
multiplicându-se continuu,
sunt incubatorul lor preferat…
altfel, îmi pare din ce în ce mai limpede
că este cineva
aproape nevăzut care
mă duce de mână, mă trece strada
ca pe un copil
_________________
6. Trista paiață
normal
cuțitul costă
mai mult ca pâinea
doar acul este
mai ieftin decât haina!
Cât a cheltuit umanitatea
pentru iertare, prietenie
iubire?
A zidit altare
reci, jilave, semiobscure…
tot aurul lumii stă în cuțite
în spectacolul mânuirii acestora
în tehnologii
menite
să ne apere de haos vaccinându-l…;
în rame și cruci
ere comerciale, normal, costă mai mult
un glonț mic cât o lacrimă
decât o linguriță
copiilor flămânzi –
alegem ce-i mai scump pentru noi
nu-i așa!!!
_________________
7. Nemăsurata durere
poate că suntem pe
o direcție greșită
înduioșându-ne sau
speriindu-ne de Moarte, de risipa
sângelui mustind în țărână
vai, era atât de roșu, de cald…
suntem patetici ținând cu dinții
de lucruri, limite, reguli, prejudecăți…
– Nu insinuez ca alternativă anarhia
ci percepția
altfel
a lui «înăuntru – înafară»
viața în această rană enormă –
viața de apoi, zugrăvită eronat deseori,
«normal – paranormal» iată
vă chem să-mi spuneți: par anormal (!) crezând
că sublimul
nu-l vom atinge niciodată
cu simțuri din carne?!
cine mă pune să-l caut?!
durerile reale, vii sunt, dar
și dureri reflex condiționat, sugerate
simbolice, închipuite, asociative: a murit
mama
musai plâng… uite-l nu plânge!!!
……………………………
am o durere mult mai mare
decât plânsul lumii
decât morțile voastre
decât morțile mele egoiste, pompoase
dincolo de capcana de cristal
dincolo de violet-auriu…
sufletul simte – nu știu cum, dar
simte
sublimul
și-mi provoacă durere nemăsurată neputința
de a-l atinge
de a mă îneca definitiv acolo
_________________
Barbu Valeriu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați
023.783
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
572
Citire
3 min
Versuri
152
Actualizat

Cum sa citezi

Maria Tirenescu. “Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (36).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-tirenescu/poezie/1771028/dintre-poeziile-lui-valeriu-barbu-36

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@raluca-opritaRORaluca Oprita
Texte cu o încărcătură gravă, greutatea lui relevă prăpastia dintre autor și lume. De acolo se deschide un alt univers care cutremură, care răstoarnă stilul cotidian. O experiență plătită cu lacrimi de sânge.

cu respect
0
@maria-tirenescuMTMaria Tirenescu
Îți mulțumim, Raluca! Poetul e tot poet, oriunde s-ar afla. Experiența de viață este hotărâtoare în creație.

Cu prietenie, Maria
0