mai suntem…

viu, viu,viu, foarte viu acest poem. Nichita sa il deguste si sa/l bea. eu l/am citit.
Placut. simplu si viu.
P.G.

\"opresc gândul cu pleoapele\", \"oprești amintirile cu mâinile\" pentru că-i soare și dorul lângă. Frumos!
Mi-a plăcut să văd
ce-am citit! Simplu și discret.
Cu drag, Roxana

Și plânsum cu lacrimi de copil pe piatră. Felicitări blueboy!

\"acasa mea e intr-un cuvat rostit de altul\" (nu stiu daca citatul e corect-apelez memoria)...si (parca) am plans cand Nichita ne-a inchis in (a)casa cuvantului...de-atunci nu mai gasim iesirea.

onorat de prezenta. multam de trecere si de citire

cu stima, bluaboy

da Cornel... Nichita ne-a inchis in \"casa\" si nu ne mai arata iesirea...
dar e bine pentru ca numai asa a mai putut ramane din noi
\"dor
și
dora\"
altfel cine stie ce s-ar fi ales de \"noi\"

simplu. cuvantul are o forma trista. nu stiu de ce, dumnezeu l-a trasat in umbra...si umbra cui lasa el? (cu)vantul...

multam de trecere si de citire

cu stima, blueboy

silviu,
oasele plangand! oasele plangand chiar si dupa...

madalin,
de noi s-ar fi ales timpul care sa ne scuture in cuvinte. din pacate nu mai sunt cuvinte de scuturat; culegem doar sunete, organe si praful din cimitire.

onorat de vizita, prieteni. multam de trecere si de citire.

cu stima, blueboy