Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"mai e mult până târziu"22151 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
40 rezultate
Cristian RaduCR

Cristian Radu

AutorAtelier

M-am nascut in 1984. Nu la Timisoara. In Ardeal. In 1994 Milan a castigat cupa campionilor. Acum in 2004 sper la acelasi lucru. Prima carte care mi-a placut cu adevarat am citit-o in clasa a 11-a. Destul de tarziu, chiar daca am mers de la 6 ani la scola. Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, Intaia nopate de razboi. Aceasta a fost. Acum consider ca Patul lui Procust e pana acum cea mai frumoasa carte. in 2002 am intrat la Facultate de Automatica si Calculatoare din Timisoara. Cred ca am facut o greseala ca sa nu spun mai mult. Inca mai sunt student acolo.

1 poezii, 0 proze

Manolescu GabrielMG

Manolescu Gabriel

AutorAtelier

Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.

7 poezii, 0 proze

Elena CardasEC

Elena Cardas

AutorAtelier

Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...

9 poezii, 0 proze

Corneliu Traian AtanasiuCA

Corneliu Traian Atanasiu

AutorAtelier

Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...

583 poezii, 0 proze

george avramGA

george avram

AutorAtelier

probabil că biografia poate fi pusă sub semnul alterității, al limitelor inter-zise. dar ea se sustrage necontenit, trasând un spațiu deschis rătăcirii și răbdării. re-capitularea publicării și recunoașterilor nu ar face decât să disloce. prin urmare o las să se desfășoare nespus, să facă jocul în care respirația ritmează. e mai mult bio decât grafie: născut în sud, crescut la țară școala în Tg-Jiu, până în 1999 licență în Filosofie și master în Studii Europene 2003/2005 Cluj-Napoca debut publicistic în 1994 membru fondator al ONG-ului "Inițiativă și Acțiune", cu scop umanitar 2005 specializat în resurse umane. contact: jorj_pi@yahoo.com

127 poezii, 0 proze

Mihaela LicaML

Mihaela Lica

AutorAtelier

Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!

1 poezii, 0 proze

Gheorghe MădălinaGM

Gheorghe Mădălina

AutorAtelier

Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...

8 poezii, 0 proze

Colpoș Oana Ștefana

Colpoș Oana Ștefana

AutorAtelier

In mai putin de o luna am de sustinut examenul de licenta, mai mult decat atat realizez ca un alt capitol se termina la fel ca multe altele de pana acum. Si daca asupra unor lucruri e greu sau chiar imposibil sa revii, sa le retraiesti, sa te mai bucuri de ele - poate mai mult decat ai facut-o prima data - unele capitole pot fi redeschise si chiar continuate. Asa am hotarat ca odata cu terminarea anilor mei de studentie, sa revin la anii din copilarie si sa-mi reintalnesc bunul meu prieten...poezia.

6 poezii, 0 proze

Alina T. (Manole)A(

Alina T. (Manole)

AutorAtelier

Numele meu e Alina Manole. Nu sunt Alina Manole Alma ci o Alina Manole Allana. Imi plac coincidentele din momentul in care am citit, in copilarie, ca o Alina Manole a rezolvat bine o problema din "Gazeta Matematica". De atunci caut Aline Manole. :) Biografia artistica s-a limitat pana acum la castigarea unor trofee la concursuri de muzica folk. Si la un scris nebunatic, mai mult melodios, pentru piesele mele. Daca pot si altceva imi veti spune voi. Sunt fan al tuturor Alinelor Manole.

92 poezii, 0 proze

Gusa Monica ElenaGE

Gusa Monica Elena

AutorAtelier

M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?

16 poezii, 0 proze

mai e mult până târziu

de Mihai Chira

miroase-a plumb și florile sunt sloiuri strivite de ninsorile betege zăpada-i transferată de la poluri pe străzi amorul pare să se lege. corbii sunt mai flămânzi ca niciodată poftesc hulpavi la inimi...

PoezieAtelier

Nicoleta

de Frincu Bogdan Georgian

Nu mai e mult până când…numele meu va fi scris cu zăpadă, Inventat din nou prin niște cuvinte bizare scrise aiurea târziu. Când va fi să nu mă mai cheme cum mă strigă lumea, O să vreau să mă chemi tu...

PoezieAtelier

Limite

de Paul Pietraru

- Voi două vă iubiți atât de mult pentru că sunteți diferite și pe tine te fascinează la fel de mult ca pe ceilalți, ea este demonul tu îngerul, ești umană, caldă, ea vine de dincolo de orice, tu ai...

ProzăAtelier

ou est tu mon amour?

de George Nasturica

vorbesc cu fotografia ta de trei zile toate-mi merg pe dos chiar si ceasul acesta ce-mi sparge pieptul ou est tu mon amour? ma dor toate clipele ce trec prin carnea mea telefonul imi repeta mereu...

PoezieAtelier

Steaua Albastra

de Viorel Darie

Steaua Albastră Viorel Darie Seara, târziu, când păsările jucăușe ațipeau în culcușul lor, când greierii începeau să țârâie de zor și când broaștele din pârâu se întreceau în a scoate fel și fel de...

ProzăAtelier

silent controversy

de Irina Iacovescu

într-o zi vom învăța să avem răbdare îmi spuneai în dimineața aceea mirosind a fum câțiva bătrâni cu ochii arși ieșiseră la vânătoare noi ne ascundeam în scorburile din drum pricepeam prea puțin din...

PoezieAtelier

Mărturie

de Flesner Petru Iulian

Era o noapte fără fund – Albă de-atâta-ntunecime – Când mi se păru c-aud Rostită-n șoapt-o rugăciune. Lumânarea-n sfeșnic stinsă; Jarul pîlpâia-n cămin; Totu-n jur mustea a umbră Când simții al lui...

PoezieAtelier

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*113. Picturile. Pasajele secrete. Ţinând-o de mână, Lucian îşi conduse logodnica până în dreptul intrării în atelierul de pictură. Uşa se deschise şi intrară amândoi în atelier. - Îţi dai seama de...

ProzăAtelier

Carmen

de Monica David

Detectivul Antonescu a plecat iar Carmen a rămas în tăcere. Așezată pe un fotoliu, privea în gol. Era atât de descurajată. Oare cine ar putea să-i facă toate aceste lucruri ciudate și de ce? De ce...

ProzăAtelier

Nichita Victoria - dinspre ceea ce înlănțuie, înspre ceea ce unește!

de Maria Prochipiuc

Daca proza merge, despre poezie se poate spune că dansează, poezia este un balet de cuvinte, o aventură a limbajului, o experiență ce se are pe sine scop și capăt. Dansul cuvintelor comunică, ceva...

EseuAtelier