Colpoș Oana Ștefana

te văd plecând cu pași ușori, atât de ușori, încât și urma ți se pierde; tu pleci... pleci prea devreme dintre noi, dar doar cu trupul, ce ai lăsat în urmă în timp nu putrezește. par triste

Dezleagă-mă de mine, Lasă-mă să fiu eu ! Dezleagă-mi gândul și lasă-mi Rațiunea să zboare. Iar sufletu-mi, desfă-l și lasă-te Copleșit de iubire. Și nu uita, Să te dezlegi și pe tine, Fiindcă

În pietre se scurge otrava stoarsă din lumină. Sunt lumini cu miros de fructe, de păcat; sunt luminile transparente ce pătrund în pietre prin mine.

Zboară seninul spre albe chemări Zboară-n priviri Si-acoperă mări. Străzi înnegrite renasc în tăceri, Străzi și oameni învăluiți in plăceri. Cântece-n glas și glas in

Credeam că viața-i mai ușoară Că nici nu sufli și ea zboară Că fără aripi, fără zmei Ajungi acolo unde vrei. Ajungi în ceruri și mai sus Să furi Luceafăru’ l-apus Să iei un nor să-l modelezi

Au căzut petale și zile din harta lunii, dar acum cad cărăbușii sub ploaie. La marginea lacului s-au adunat sclipiri de flori, iar albinele polenizează parfumul frunzelor de mai. Plouă cu alb