Manolescu Gabriel

Din puctul aruncat al dreptului segment Am hasurat o geana de lumina Si paralel cu gandul cercului bombat Am rupt segmentului o raza cristalina Din unghiul drept al amintirii grele Am dus o

Tristeti Tristeti pierdute in mocirla vietii Minciuni din visuri ce cad scurse-n noapte Doar tu-mi aduci in palme paradisul Si cu otrava lui ma-neci in suferinta Ma lasa prada vietii

Din flacari nebune si duse de vant Nascu-tu-ma muma mea luna. Privirea mi-e noapte iar parul de scrum Mi-l bate furtuna in mijloc de drum. Sunt aprigul inorog ce alerga arzand. Cuprins de

In zbucim se sparge o inima in doua Si stanca se rupe spalandu-se-n roua Un tunet de vrajba si ura se scurge Pamantu-i mocirla si plange in sange Durerea din piept sufletu-mi strapunge

Lasati-ma sa scriu,sa dorm intr-un tarziu Sa privesc, sa plang, sa strig ,sa cant Nu ma opriti !asa cum ati facut mereu Vreau sa aud picaturile de ploaie, sa ma ud Vreau sa traiesc,sa respir ,sa

Acum cand ziua ta-i venita de la stele Si cand pamantul pentru tine viata da Un fir de ghiocel din mii de floricele Rasare azi in noapte prin picaturi de roua Tristetea tu alunga si amintiri ce-s

De la geam vad cum in strada sta un pictor si priveste Geamul inghetat al casei unde dragostea-l striveste. A vazut-o intr-o seara cum juca-n teatru de vara Luna-i se juca in paru-i luminand ochi