Poezie
O noapte...un vis
Manolescu Gabriel
2 min lectură·
Mediu
De la geam vad cum in strada sta un pictor si priveste
Geamul inghetat al casei unde dragostea-l striveste.
A vazut-o intr-o seara cum juca-n teatru de vara
Luna-i se juca in paru-i luminand ochi de cerneala.
Buze rosi de jeratec trup subtire plin de viata
Il privea zdrobindu-i valul de tristetea ce-a de gheata
Ridicat din nou la ceruri el viseaza la iubire
Si se roaga iar la luna sa-l fereasca de-amagire
La geam insa e-ntuneric semn ca inca nu-i acasa
Dar pe strada se aude surd un nechez si-o caleasca
Se opreste la casuta cu papusi de portelan
Iar din ea rasare steaua ce-o viseaza de un an
Zambitoare si strengara il privi cu-n colt de ochi
Si facandu-i semn sa vina, grea povara rau deochi
Amandoi pasira scara treptele le numara
Infint e insa-i calea, zeci de ani, un veac era.
Si patrunse in mansarda unde Tutea pe covor
Delectat de uscaciune ii indeamna-n joc usor
Se apleaca s-o ridice dar cum amandoi voiau
Cartea parca de ei fuge mainile le se-atingeau
Buze calde musca-n sange de dorinta se aprind
Doua trupuri pe covuru-i cad din cer si nu se sting
Dulce fuse noaptea asta somn de veghe mult iubit
Insa soarele dusmanul se aprinde-n rasarit
Gol, trezindu-se covorul i se pare doar de ghimpi
Singur strange si camasa ,pantalonul e pe scrin.
Si privind prin incapere...a visat?...o ce destin!
Dar ... pe masa o scrisoare ce-i lasata ... si un crin.
001621
0