Poezie
Nicoleta
1 min lectură·
Mediu
Nu mai e mult până când…numele meu va fi scris cu zăpadă,
Inventat din nou prin niște cuvinte bizare scrise aiurea târziu.
Când va fi să nu mă mai cheme cum mă strigă lumea,
O să vreau să mă chemi tu la tine, să îți scriu săruturi, să-ți rostesc
mângâieri.
La câteva secunde distanță îți zâmbesc ștrengar și te îndemn să nu
mă uiți,
E aproape prea nelalocul lui sărutul meu și te înghesuie într-o
amintire albastră,
Taci și uită-mă în gândul tău, strigă-mă tăcut și îmbrățișează-mă
cu totul,
Am să mă înghesui în gândul tău și promit să stau cuminte într-un
colț.
015.380
0
\"Nu mai e mult
numele meu va fi scris cu zăpadă,
Inventat de cuvinte bizare
scrise aiurea, oricum.
Când va fi să nu mă mai cheme
o să vreau să mă chemi tu ,
tainică mângâiere.
La câteva secunde distanță
zâmbesc ștrengar
te îndemn poartă-mă in gând
E nefiresc sărutul
te înghesuie într-o amintire fugară
Taci!
strigă-mă tăcut, îmbrățișează-mă
mă voi cuibări cuminte în gândul tău
să cearnă zapadă
cu numele meu\".
- e doar un sfat. cu prietenie, Afrodita