"lumina umbrelor eterne" – 20187 rezultate
0.04 secundeMeilisearchSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
Marius Sainiuc
Nu-i aur tot ce strălucește. Nu toți sunt rătăciți în viață. Ce-i tare nu se învechește, Și rădăcini adânci nu-ngheață. Cenușa-ncinge foc deodată. Lumini iau umbrele la goană. Ca nou tăișul rupt se-arată, Și regi, acei fără coroană...
14 poezii, 0 proze
Petru Cretia
Petru Cretia (21 ianuarie 1927 Cluj–14 aprilie 1997 Bucuresti). Studii universitare la Bucuresti, Facultatea de Limbi clasice. Din 1952 pana in 1971, cariera universitara: asistent, apoi lector la Sectia de limbi clasice a Facultatii de Litere din Bucuresti. Cercetator la Institutul de Filozofie intre 1971 si 1975. Din 1975 editeaza, alaturi de Dimitrie Vatamaniuc si un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Romane, sub egida Academiei Romane, editia nationala a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 coordoneaza impreuna cu Constantin Noica editia Platon la Editura Stiintifica. Dupa 1989 conduce revista de istorie literara Manuscriptum. Scrieri originale: Norii (Cartea Romaneasca, 1979) Epos si logos (Univers, 1981) Poezia (1983) Pasarea Phoenix (1986) Oglinzile, (Humanitas, 1993) Luminile si umbrele sufletului (1995) Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997) In adancile fantini ale marii (1997)
12 poezii, 0 proze
luminita lumina
3 poezii, 0 proze
carmen virna
Nascuta in Galati si atat;
6 poezii, 0 proze
Catalin-Adrian
2 poezii, 0 proze
alma stancu
1 poezii, 0 proze
Iovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
Camelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
Mihail-Adrian Simion
In lumina autobiografiilor postate, a mea suna astfel: ... :)
41 poezii, 0 proze
lumina umbrelor eterne
de Stanica Ilie Viorel
lumânarea care arde peste zi arde și așteaptă ca pământul să se întoarcă pe-o rână să pâlpâie în umbra soarelui căci doar în umbră flacăra-i lumină de când ai aprins-o lumânarea umblă după tine ca un...
RENUNTARE
de ROBERT TRIF
RENUNÞARE Am renunțat la zeii noștri din vechime și-am pierdut Noțiunea libertății, am câștigat în schimb trufia de-a fi veșnici În moarte evident, căci neantul ne urmărește pas cu pas Dincolo de...
tombe la neige
de Macovei Costel
uneori viața se-ndepărtează până la estompare alteori se-apropie atât de mult încât te scufunzi în detaliu ciudat mod de a ne capta atenția și de-a ne țintui în fotoliu teatru al umbrelor, scena...
Skaagen
de David Adrian Dinulescu
Capitolul I Tăcerea îl înconjoară, îl încălzește, îl bucură. Îmbrățișarea umbrelor dense îi deschide larg ochii. Nu vede unde se află chiar dacă ai săi vii iriși pot străpunge valurile beznei depline...
Prolog
de Laurentiu Danu
Vreau să mor îmbrătisat de noaptea cu lună plină, înconjurat de tipetele agonice ale îngerilor violati de demoni, în sanctuarul pădurii mistice, pe rug. Vreau să-mi simt fiecare celulă a trupului...
Nisipiri
de Cristina Sirion
M-am ciocnit de-o ascuțime albastră, poate că umbra unui pom, la un colț. Þinea o scoică întinsă în care zdrăngăneau metalic două luciri. Mi-am frecat asfințitul din ochi cu nisip dar n-am reușit să...
Amintiri de Mărțișor
de nicu brezoianu
Zi de Mărțișor la Brezoi. Calendaristic am pășit spre primăvară. Baba Iarna se lasă greu dusă și își mai aruncă câte un cojoc zdrențuit împletit din fulgi vlăguiți ce plutesc bezmetic. Prind în...
Întuneric pentru îngeri
de Nincu Mircea
Îngerii sunt ființe vii care umplu deplin spațiul acolo unde se manifestă ca prezență. A fi viu asemenea unui înger nu înseamnă însă că prezența angelică ca act al existenței trebuie să umple spațiul...
dansul umbrelor
de Vali Nițu
dincolo de lumea unor lumânări vii aparențe ochii se ascund după ochelarii fumurii sărutul se vrea din ce în ce mai devreme în timp ce dorința se aprinde pe buza unei căni cu vin la umbra de pe...
doamna umbrelor
de Stanica Ilie Viorel
ca un voal de mătase se-așază lin și pare o mângâiere pe umeri o petală care emană mirosul clipei va deveni o apăsare atunci când toate florile pomului se vor scutura și se vor așeza peste tine în...
