"iIuzia aștepării" – 3054 rezultate
0.02 secundeMeilisearchTed Volcin
Om simplu Convins ca apartine Captiv in iluzia eternitatii temporare Numarind pasarile Bataile inimii Galileo Galilei Anatema gravitatii eterne Aruncat ca o pana Ori ca o stea sau o piatra In neant
6 poezii, 0 proze
beres mihaela
un suflet pierdut in aceasta lume care incearca sa gaseasca iluzia continutului vietii!
8 poezii, 0 proze
CMCristina Martiuc
Totul începe din dorința de afirmare , apoi nevoia se împletește cu iluzia și aseamănarea multora. O vară amețitoare ma adus la viață nu mai târziu de 4 iulie 1994 Brașov , dimineața târziu. În acest oraș prăfuit , ce nu-mi produce o stare prea bună , am copilărit și crescut , descoperind oameni ciudați și plini de necazuri. Probabil că odată cu descoperirea lor am început goana în a mea cunoaștere. Am terminat cu brio cele opt clase începătoare , iar dorința mea de afirmare nu facuse prea mulți pași înainte.Acum sunt la liceu , șansa sporește , dar dorința scade uneori , se pierde într-un pesimism continuu și se reaprinde cu dimineți zglobii de mai.
27 poezii, 0 proze
oana blandiana betlevy
Ca fiecare , a trebuit sa fiu mai intai nascuta , deprinsa cu primii pasi , sa fiu iubita , sa iubesc, sa fiu dezamagita in rasfatul ce ma caracterizeaza, sa ma trezesc dupa un somn cuprins de lacrimi, sa invat ceva despre oameni , sa continui ceea ce nu mereu inteleg : viata. Asa cum in cateva ocazii din graba pasilor ceva m-a tintuit in poluatele intersectii , ademenindu-ma cu iluzia ca voi fi spusa cu secretul existentei , tot astfel mi-au pus ganduri in vorbe scrise si penel in mana pentru a le face vazute citirilor. Nu am o “biografie”, sunt o femeie care isi uita poeziile pentru ca nu le crede ale sale; dar recunosc ca simt o altfel de fericire trecand emotional prin ele; Sunt nascuta in Bucuresti, si traiesc monologuri voite a fi lirice pe scena virtuala a site-ului Agonia . Multumesc.
13 poezii, 0 proze
Popescu George
iată urma de lup, e adâncă. mai jos, un om a murit în gând, un altul a început să se lingă din vârful unui copac, crezând că e lup. lupul cu coama răsucită, purtând între măsele iluzia din trupul omului răstignit pe pământ.
14 poezii, 0 proze
CPCamil Petrescu
CAMIL PETRESCU (1894-1957) Camil Petrescu s-a nascut in Bucuresti la 22 aprilie 1894. A urmat cursurile Colegiului \"Sf. Sava\" si ale Liceului \"Gh.Lazar\", apoi Facultatea de Filosofie si Litere. Debuteaza in revista Facla in 1914. Ia parte, in mod direct, la primul razboi mondial. Dupa razboi e, o vreme, profesor si gazetar la Timisoara. In 1921 il aflam la revista Sburatorul, de al carei cenaclu se disociaza in 1933. Este redactor la \"Revista Fundatiilor Regale\", director al Teatrului National din Bucuresti. In 1948 devine membru al Academiei Romane. Debutul editorial se petrece in 1923 cu volumul Versuri. Ideea. Ciclul mortii. Fondeaza publicatiile Saptamina muncii intelectuale si artistice si Cetatea literara. Moare la 14 mai 1957. Intreaga poetica a romanului camil- petrescian exprima renuntarea curajoasa la iluzia cunoasterii absolute o omului. (N.Manolescu) Camil Petrescu, personalitate multilaterala, s-a manifestat creator in cele mai variate directii ale culturii. Cu...
15 poezii, 0 proze
iIuzia aștepării
de Ofelia Antonescu
am să trec mâine în zori să-ți întorc datoria să fii pregătit să mă aștepți la marginea pământului încălecând vântul sfidând soarele zâmbind ironic genunilor să mă aștepți cu ochii inimii larg...
Spre nicăieri
de Larissa Botnari
Dar m-am întors, să văd de unde pornisem. De nicăieri... Timpul mă leagănă- biet sunet, rătăcit, din melodia necuvintelor. Note triste și prelungi, în frenezia unui zbor, mi se par șoapte ce-mi...
Admirand absurdul
de bancila george marius
Locuiesc in aer ca si plantele, în mantaua invizibilă a unui câmp magnetic, locuiesc de-a valma cu păsările și carnivorii, întotdeauna în afara cu altii, niciodată înăuntru cu tine, vino să depășim...
Filip - în paginile Symposion-ului ieșean
de Alina Manole
Cu Filip nu povesteam prea mult. Credeam că Filip e mai mare decât mine, așa la vreo 40 și ceva de ani. Nici acum nu povestim, pentru că avem amândoi impresia că ne știm dintotdeauna și dintotdeauna...
Eu...
de Eu Claudia-Nicoleta
Eu… Îmi văd Mâinile în oglinzi de așteptări Cerșind atingere… Hipnoze ale ochilor-spectatori Lovesc oglinda… Și mâinile, Bucăți, Se-adună de pe jos… E doar iluzia…
unde se află conținutul
de Stanica Ilie Viorel
între două zvâcniri ale pulsului unde nimeni nu socotește ca și când doar să inspiri ar conta să expiri ar fi fără preț ai grijă să dai aerul afară că de intrat intră și singur ca și când golul...
Dar, uită
de Mirela Sandoi
Uite, chiar chipul tău oglindește înălțarea pe clipe! Dar, uită, căci e amară iluzia gustată... Și, știi că e mai bine să nu lași cuvinte să se plimbe pe afară... Odată, într-adevăr, era un anotimp...
sala de așteptare
de ioana negoescu
trebuie să plec oriunde ca să-ți las perspectiva trecerii mele. am un bagaj imens îl trântesc pe jos în sala de aștepare cu o bufnitură nepotrivită printre călătorii transpirați amorțiți în scaunele...
Nori sparti
de Antioch Iulia
Toamna și-a preluat regatul în același arhaic ciclu. A suflat culoare pomilor, paloare cerului și brumă ierbii… E anotimpul dangătelor de clopote în amintirea morții viselor de vară. Un alt dangăt ce...
Cum voi ajunge la timp?
de Silviu Somesanu
Neînțelese întrebări se amestecă În gândurile rămase de veghe. Cu cine mă voi potrivi pe drumul vieții plin de întâmplări și cui îi voi mărturisi iluzia și teama de care nu mai pot scăpa? Împrăștiați...
iubirea
de ovidiu cristian dinica
ridic baricade frigului, nu-mi rămâne afară decât regretul de a nu fi zugrăvit cerul toamnei în sufletul flămând, iluzia care să-mi hrănească visul în care ea coboară, bate la uşă, eu lipsesc la...
Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (55)
de Maria Tirenescu
3 iulie 2008 a. vrea complimente ducă-se-pe-pustii, aplauze din trupuri izbindu-se cu putere între ele apoi de caldarâm – dându-le iluzia înălțării… o perdea de mâini, aripi și câte-o lacrimă uneori...
străinul
de Valeriu D.G. Barbu
totul se petrece înaintea mea orchestre și șantiere m-așteaptă, verva-i intactă în urmă cineva tot șterge tabla cu buretele umbrei amintirile toate sunt ale unui străin Pământul, cu fiecare rotație,...
Viața ca un inventar
de catalin ioan vega
Oamenii uită mereu inventarul Ce-au adunat și ce vise au cumpărat Șiragul moștenirii cu o piatră a mai crescut. Unii zboară mai sus, sufletul cu perechea din cer, Tot urcă cu aceeași neliniște,...