Camil Petrescu

CARTEA ÎNTÂIA La Piatra Craiului, în munte Diagonalele unui testament E tot filozofie... Asta-i rochia albastra Între oglinzi

Bibliotecile cu rafturi si zabrele Sunt pline De tomuri grele Pergamente si colectii vechi nepretuite Legate-m marochine, In care zac

CARTEA A DOUA Întâia noapte de razboi Fata cu obraz verde, la Vulcan Întâmplari pe apa Oltului Post înaintat la Cohalm Ne-a acoperit pamântul

O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie...Trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obișnuiești

(...) Veneam în ziua aceea cu brațul plin de flori... Nu mă așteptase... Nu dorisem decât să retrăiesc o clipă... ceva din trecut și mă supuneam

Miniatura de fildes marita, Si necajita, Tu nu stii ce sa faci, Suparata pe mine : Sa razi ? Sa plangi ? Dar iti stralucesc ochii De parca-s

Ci dincolo de zona blestemată-a morții, Peste cătunele încremenite de pe vale, Departe peste albe culmi,în fund departe, Mai departe decât chiar

Îmi dădea o impresie de echivoc: mă simțeam în mâna celor doi oameni, care luau necontenit aere grave și atitudini importante, ca în mâna unui medic,

Fii gata, prietene soldat, fii gata. Curăță-ți cu grijă arma și lopata Și pune-ți cruciulița la gât, - Mâine va fi un atac mare Și-atât. De

Când vii, atât de rar, la mine, Micuță frumoasă Și neastâmpărată Ca jocul unei albe sonatine, Faci toate poznele prin casă. Cu o nerușinare

Urcând luminos în spirală, Un strung cu lame de argint Te-a subțiat din fildeș. Și-ntruchiparea ta e o spirală ce se -nalță... Dar ce

Deschide ferecata poartă, Kicsikém, Sunt acolo-ngrămădite Tristeți de mult uitate, Vechituri și gânduri părăsite, Toane reci pe lângă

Þi-am spus că am scris pentru tine Versuri Și curiozitatea ta nu mai are astâmpăr... M-ai luat lângă tine pe divanul, - Pe care mai cad

Dar iezerele unul lângă altul sute, Când râd arhipeleagurile lumii mute? Geyserii lungi lumina descompun Ca munții de cristal și

Mă întrebam: ea nu-și dă seama că și eu sufăr tot atât de mult? Cum e cu putință atâta insensibilitate? Vecina fără lucru de vizavi a întrebat-o