Camil Petrescu›Texte in proza

CARTEA ÎNTÂIA La Piatra Craiului, în munte Diagonalele unui testament E tot filozofie... Asta-i rochia albastra Între oglinzi

CARTEA A DOUA Întâia noapte de razboi Fata cu obraz verde, la Vulcan Întâmplari pe apa Oltului Post înaintat la Cohalm Ne-a acoperit pamântul

(...) Veneam în ziua aceea cu brațul plin de flori... Nu mă așteptase... Nu dorisem decât să retrăiesc o clipă... ceva din trecut și mă supuneam

Îmi dădea o impresie de echivoc: mă simțeam în mâna celor doi oameni, care luau necontenit aere grave și atitudini importante, ca în mâna unui medic,

Mă întrebam: ea nu-și dă seama că și eu sufăr tot atât de mult? Cum e cu putință atâta insensibilitate? Vecina fără lucru de vizavi a întrebat-o