Om simplu
Convins ca apartine
Captiv in iluzia eternitatii temporare
Numarind pasarile
Bataile inimii
Galileo Galilei
Anatema gravitatii eterne
Aruncat ca o pana
Ori ca o stea sau o piatra
In neant
Întotdeauna mi-am știut
Atît de bine rolul iubito !
În tinerețe cu speranța dublurii
Astăzi
Cu siguranța blazării
Aș putea oricînd să fiu Hamlet
Sau Falstaf
Aș putea să fiu Don
Rădăcinile mele de apa, de sare
Rădăcini de corabii crescute intr-un fund
de mare
Nuferi pe cer
Boreale cristale
Rădăcini de trădare, de trudă
De sânge curat spălat de pe morți
O icoană
O generație trecuse
Eu fumam o țigară
La o bere
Centrul universului era în orașul acela
Cu un lung bulevard unde castanii te îmbrățișau
Până la cer
Apoi mă lăsasem de fumat și o altă
Motto: “Spuneți-mi dar: Cine-s acești hoinari?
Trecători sunt aceștia mai mult decit noi”
Rainer Maria Rilke – A cincea dintre “Duino Elegies” care a fost inspirată din tabloul lui Picasso
Am să rămân
Am să rămân aici cu toate îndoielile mele
Cu zilele în care am visat să însemn răsăritul
Cu aura cenușie a mediocrității
Cu o identitate dedublată până la adevăr
Cu cărțile
