"ea însăși întrebare" – 20171 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
OIOana Izbașa
Născută în preasfânta dată (nu luată!) de 30 noiembrie 1989, "într-un mic orășel din provincie". Concepută cu aproximativ 7 luni înainte. Citată în mare parte doar de ea însăși. Fugită de multe ori de-acasă și, dusă de-acasă în general. Tânăra și ambițioasa Izbașa a trecut cu bine peste dificila probă a grădiniței, chiar de două ori, într-un fel (după negocieri acerbe), apoi, din motive extraordinare a trecut de două ori și prin clasa întâi, dar, datorită circumstanțelor oarecum atenuante nu se poate spune că a repetat-o! Clasele II-IV au trecut repede și frumos. Pe parcursul lor a descoperit și învățat că ea iubește să facă aproape orice. I-au răsărit în fragedul suflet pasiunile pentru scris și matematică. Cu pasiunea pentru artă (în general, sau desen și muzică, în special) și iubirea pentru animale s-a născut. În clasa a IV-a (s-)a bătut pentru prima și ultima dată în viața ei. Altercația a avut loc pentru/din cauza/datorită ultimului castravete murat. De-abia în clasa a V-a a...
136 poezii, 0 proze
MIMircea Ivănescu
Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist și traducător român contemporan. A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. De la volumul de debut din 1968 și până la versurile recente, incluse în selecția „din periodice și inedite” a antologiei de autor Poesii vechi și nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăși, atât în ritmul producerii, cât și în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puțin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conține o anagramă a cuvintelor poet și poem. Este considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani și un pionier al...
40 poezii, 0 proze
NCNicu Caranica
Nicu Caranica s-a născut la 18 ianuarie 1911, la Bitolia, în Macedonia. Tatăl lui, Ion Caranica, profesor de muzică, dirijor și compozitor, a fost premiat, la recomandarea academicienilor George Enescu și Dumitru Caracostea, cu Marele Premiu "Năsturel", pentru lucrarea sa "130 de melodii populare românești", apărută în 1937. Mama sa Sevastia, era sora academicianului Capidan. Eta Boeriu, sora poetului a fost ea însăși poetă, traducătoare remarcabilă din literatura italiană veche și contemporană. Nicu Caranica a urmat școala primară și liceul la Turda (1919 - 1928) și Universitatea la Cluj (1928 - 1932). A urmat un prim an de studii în Franța, la Universitatea catolică din Lille. Și-a luat licența cu teza "La critique de Baudelaire", în 1932. Între 1935 și 1936, studiază la Sorbona și Ecole Normale Superieure, din Paris, lucrând la o teza de doctorat despre critica totală (plastică, muzică literatură) a lui Baudelaire, teză rămasă, din păcate, neterminată, din cauza neprelungirii...
4 poezii, 0 proze
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
ECElias Canetti
Elias Canetti (n. 25 iulie 1905, Ruse, Bulgaria – d. 14 august 1994 Zürich) a fost un scriitor evreu de origine bulgară, laureat în 1981 al Premiului Nobel pentru Literatură. Elias Canetti a fost fiul unui comerciant evreu din Rusciuc (astăzi Ruse). Strămoșii săi, evrei sefarzi, au fost expulzați din Spania în 1492. Inițial numele familiei fusese Cañete, după numele unui sat din Spania. Elias și-a petrecut anii copilăriei, între 1905 și 1911, în Rusciuk până când familia s-a strămutat in Anglia. În 1912, tatăl său a murit subit și, în același an, mama sa s-a mutat cu copiii la Viena. Canetti a învățat germana la insistențele mamei sale. Ea însăși i-a predat lecții de germană. Până atunci, Canetti vorbise ladino (limba maternă a mamei), bulgara, engleza și puțină franceză (pe ultimele două le studiase în anul petrecut în Anglia). Ulterior, familia s-a mutat întâi la Zürich (1916-1921) și apoi din 1924 în Germania, unde Canetti a absolvit liceul. Canetti s-a întors la Viena în 1924...
0 poezii, 0 proze
CAConrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
ASAdriana Sarbu
Cand voi putea sa ma definesc, o voi face.
4 poezii, 0 proze
AVAndreea Velea
Laureată: “Tinere Condeie” “Magda Isanos-Eusebiu Camilar” “Dragoș Vrânceanu” “Gheorghe Pituț” “Gib Mihăescu” “Porni Luceafărul” In prezent studenta an II, Facultatea de Medicina Dentara, Iasi
10 poezii, 0 proze
OAOprea Andreea
11 poezii, 0 proze
Carla Biro
"Ea e femeia care porneste in campul de lupta cu o floare in mana." a spus poetul contemporan si optzecist, I. M., referindu-se la mine.
5 poezii, 0 proze
ea însăși întrebare
de Bejliu Anne-Marie
pe o verticală a pietrelor așezate cuminți într-un echilibru sortit amurgului stă o pasăre ea însăși întrebare a întrebărilor așteaptă răsăritul întoarce capul spre stânga întoarce capul spre dreapta...
“Singura scuză a existenței poeziei este faptul că ea însăși este inevitabilă”
de Gabriel Dragnea
- Otilia Valeria Roman și Ana Blandiana... - Am o adevărată colecție de nume... Ați uitat să-l spuneți pe cel mai important. Toată lumea îmi spune Doina. Doina este singurul nume care este absolut...
Întrebare incomodă pentru Zaraza
de Emil Dogaru
La „Hanul Hangiței” se pare că de la o anumită oră a serii intră în obișnuința locului să-și facă apariția o formație de muzicanți specializați în romanțe, melodii populare, cântece de petrecere și...
Luna decembrie
de Ruben Bucoiu
au agățat prin aer răspunsuri la întrebarea “unde?” la propriu dragostea-i în aer sclipește ca un decor al vieții lunare ca o amintire a unei sărbători fiind ea însăși o împodobire și-o sărbătoare...
Victimă sau păcătoasă
de Mazen Rifai
O întrebare îi răscolea somnul Sarei, bătându-i gândurile, de ceva vreme, precum barosul nicovala. În tot acest răstimp, Sara, precum o barcă pricăjită într-un ocean răvășit de furtună, aruncată în...
Zero, sau nimic?
de Ghejan Andrei
Mi-am pus mereu întrebarea dacă aș putea vreodată să scriu despre un subiect atât de greu. Oare există chiar ”nimic”? Să presupunem pentru început, așa de amorul artei, că există. Îl simbolizăm cu...
Cubul
de Iulia Elize
M-am închis în casă întocmai ca într-un cub, de fapt casa mea era ea însăși un cub. Cheia am înghițit-o, dintr-o teamă imensă, dintr-o angoasă care nu îmi dădea nicicum pace, care m-ar fi înghițit la...
Colaj
de Carmen Sorescu
el este aici în camera mea, singur, pustiu cu toate teoriile căzute pe covor nu îl interesează nimic să încep cu întrebarea: încotro? nuvele și căsătoria lui emily dickinson cu ea însăși la periferia...
Meșterul Ființei (II)
de Ion Spânu
DE CE MIRA? Prima întrebare pe care trebuie să și-o pună oricine analizează drama “Meșterul Manole” a lui Lucian Blaga este de ce oare autorul a renunțat la numele personajului feminin, înlocuind-o...
Despre Introspecția Sinelui Fundamental
de Iordanescu Mircea
Când mintea identifică Sinele cu non-Sinele (corpul fizic), apare suferința, înlănțuirea în iluzie. Când această întrebare greșită este înlăturată prin întrebarea introspectivă “Cine sunt eu”? atinge...