Nicu Caranica

Un deget de copil mă desenează, Direct pe fața mea mă desenează, Atent mă desenează. Îmi scrie ocgii, Îmi scrie gura, Fruntea, nasul,

Iubire, sunet argintiu, lumină-n apă, lunecare, de unde chemi cântând, din care aur adânc arzând în mare mă tot îndemni să vreau, să

Mi-ai făcut să-mi crească frunze tinere Iar și iar pe crengile-mi uimite. Har mi-ai fost, vărsând fără reținere Apele luminii nenumite. Evul

Curge pe lume tristețea ca o goană de vânturi albastre, ca o goană de gânduri albastre, ca o ceară amară, ca o seară amară, curge pe lume