DESEN
de Nicu Caranica(2006)
1 min lectură
Mediu
Un deget de copil mă desenează,
Direct pe fața mea mă desenează,
Atent mă desenează.
Îmi scrie ocgii,
Îmi scrie gura,
Fruntea, nasul, urechile,
Contururile,
Toate trase-n amănunt,
Scrise din nou cu șerpuiri de aer,
Cu mângâieri de aer.
Desenul feței mi-acoperă fața,
Desenul feței îmi vădește fața,
Cu un fard îngeresc fără materie,
Cu o lumină venită din pornirile bune ale inimei,
Ca o pruncie.
Chipuri ușoare ning afară,
Chipuri ușoare curg în mine.
Inspir îmbătat profiluri ușoare,
Expir mulțumind profiluri ușoare,
Mi-e inima insulă pe ape ușoare,
mi-s gândurile fluturări ușoare,
păsări ușoare.
Ah, deget de copil