Petre Got

Ceață neagră s-o tai cu securea Îmi învăluie sufletul și pădurea, Îmi pătrunde clipa și gândul, Cerul și pământul. Cum, în care zi, Se va

Mă voi retrage înăuntrul meu Ca un melc și voi dormi adânc. Mă voi desprinde Cum o frunză din foșnetul pădurii. Absorbit de ritmul

Tăios vânt umblă prin grădini, Gladiolele sunt mustrate Ca niște fete Uitând să se mărite. Simți în oase, în inimă Pașii noului anotimp, Deși

În raza ochiului meu stâng Se află cazinoul roșu, Are cincisprezece niveluri Și cincisprezece subterane adânci. Drogați, proxeneți,