Poezie
Luna decembrie
1 min lectură·
Mediu
au agățat prin aer răspunsuri la întrebarea “unde?”
la propriu dragostea-i în aer
sclipește ca un decor al vieții lunare
ca o amintire a unei sărbători
fiind ea însăși o împodobire și-o sărbătoare
știi râșnița aia veche în care sfărâmam aromele noastre
de obicei în ziua de luni
ardeam butucii tăiați din tăceri
și fierbeam în lumina lor boabele lungi de cafea
ispititor de sclipitoare cu dulci-amăruile lor dureri
globurile mele-ți spuneam ți le voi agăța
ca pe niște iubiri colorate
de zâmbete ți le voi agăța și de atingerea degetelor
și de răsfirarea coastelor prin care pe furiș cu privirile
cu gândurile și cu toate undele te iubeam
unde ești?
știam că te regăsesc la radio oricând
că te-ajung cu urechea deschisă
apăsând pe decembrie cu scrisul lui șters
că-ți voi lăsa bilețele mesaje în colț de afiș
și sub luna din felinar ne vom întâlni
ne vom da întâlniri ca într-un înțeles
au înfipt luna (decembrie) în suportul întregului an
și-au împodobit-o cu noi…
miroase-a lumini și-a steluțe
trecătorii zâmbind ne fură cu ochii
pe mine separat pe tine separat
dar mereu întotdeauna pe amândoi…
002.298
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ruben Bucoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ruben Bucoiu. “Luna decembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ruben-bucoiu/poezie/13972519/luna-decembrieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.