Andreea Velea

uite-l, adulmecă-l, ia-l în brațe, transpiră-l, pipăie, urlă, răscolește-l, mușcă-l, respiră-l, întreabă-l încotro spre abator, câți ne așteaptă, ce arme au, cum zâmbesc, ce le-au spus

nu-mi era greu să înghit din farfuria în care mi-ai regurgitat primul sărut nu-mi era greu nici să te privesc atârnând cu punga la gură nici ridurile nu-mi era greu să ți le ling șiroind de

tocmai îmi descususem coapsele și mă foiam în așternut îmi atârna talpa și genunchiul clipeam câte un ochi la răstimpuri sternul mi-l arcuiam răzvrătit spre calorifer să dau foc părului

bătrânul meu se preschimbă în gnom pune de-o cafea se răstește chircit sub apele ispășite ale chiuvetei sparte din baia de la etajul fără număr câtă cafea vom bea noi, rânjește scârbavnic cu

să înot până la insula șerpilor să mă încolăcesc în jurul ei și să-mi amorțească fălcile în bucățile mari de pământ pe care mi le aruncă de la balcon julieta cu coapse de marmură în spate

erau zile când ne dădeam drumul pe balustradă de la etajul lui până la etajul meu unde ne prindea câinile negru și ne sfâșia pe rând, cu rânjet de politician asudam amandoi în burta lui

de mult nu mai sunt fiica cuiva. pentru anii în care am scrijelit cu unghia singura piatră care-mi era dragă ploile le-am cules într-un singur cearșaf frunzele le-am numărat într-un singur

de-o vreme începe să-mi placă de tine cum te înalți pe vârfuri ca să-mi atingi limba cu limba ta și să mă storci în cana cu ceai în camera mea prea puțin luminată nu-mi descifrezi ironia nici

de fiecare dată când ajung la spitalul cfr îmi aduc aminte că am fost admisă la școala de îngeri și înjur o dată și bine să-mi țină de foame pentru restul zilei în care stau țeapănă între