Poezie
Colaj
1 min lectură·
Mediu
el
este aici în camera mea, singur, pustiu
cu toate teoriile căzute pe covor
nu îl interesează nimic
să încep cu întrebarea: încotro?
nuvele și căsătoria lui emily dickinson
cu ea însăși la periferia foamei
bat la geam
sunt în fața unui zid alb
nu știu de unde să-l privesc
dacă este o frescă sau pur și simplu
o ființă spongioasă care se va naște
peste puțin timp
a tăcea este echivalent cu a iubi
am să te tac până mâine
mâzgălesc în aer un semn necunoscut
podeaua se tulbură ca o mocirlă
până în dormitor mai sunt două secole
două armate de învins
câteva morți de trecut
șapte îngeri cu aripile sfâșiate lângă geam
un zgomot în stomac
inima s-a mutat puțin spre el
oamenii trec grăbiți cu sacoșele pline cu ziare vechi
cred că toți zâmbesc, deși nu le văd chipurile
știu că undeva la etajul șapte se întâmplă un miracol
țigara se consumă în scrumieră
noiembrie este un zid alb
pe care ne depunem
023090
0
mâzgălesc în aer un semn necunoscut – de aici mi-am propus să pornesc în peregrinare prin lumea ta, nu înainte de a bate în geam să pot pătrunde lăsându-l pe el acolo în acea cameră unde nimic nu mai are importanță. Voi străbate lumea să pot pătrunde sensul zidului ce ascunde în el tăcerea, tăcerea acelui mâine ce poate naște o iubire sau o poate tăcea.
Necunoscutul semn aduce realitatea îndepărtată sub privirile cititorului, mâzgâlind timpuri ce pot fi străbătute prin puterea visului mult mai ușor, un scenariu bine realizat: oamenii trec grăbiți cu sacoșele pline cu ziare vechi / cred că toți zâmbesc, deși nu le văd chipurile / știu că undeva la etajul șapte se întâmplă un miracol.
Un poem concentrat cu o mare putere de sugestie: podeaua se tulbură ca o mocirlă / până în dormitor mai sunt două secole / două armate de învins / câteva morți de trecut / șapte îngeri cu aripile sfâșiate lângă geam / un zgomot în stomac / inima s-a mutat puțin spre el