Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"destrămări"3620 rezultate

0.02 secundeMeilisearch
35 rezultate
Eugen IonescoEI

Eugen Ionesco

AutorClasic

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a...

15 poezii, 0 proze

Vasiliu AngelaVA

Vasiliu Angela

AutorAtelier

Trecut neînregistrat, prezent fals, viitor în destrămare... Ma puteti contacta pe gonceardaniela@.com sau pe yahoo gonceardaniela.

13 poezii, 0 proze

crisan teodoraCT

crisan teodora

AutorAtelier

O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..

3 poezii, 0 proze

Galoiu MarianGM

Galoiu Marian

AutorAtelier

Am descoperit în Marian Găloiu un veritabil fieldworker, adică un cercetător de teren dedicat ținuturilor natale, un dumitreștean aplecat asupra trecutului acestui colț de țară, mult încercat de-a lungul istoriei. Într-o vreme în care – așa cum spunea Simion Mehedinți – „nepoții nu mai cunosc nimic din vremea bunicilor”, iar trecutul se destramă atât de repede, Marian Găloiu luptă pentru protejarea patrimoniului local de orice agresiune exterioară. De la „Ursul de la Plai” (Al. I. Zamfirescu) la Căpitanul Nae Constantinescu, de la calea ferată ce urca pe Valea Râmnicului la „Drumul Sării”, de la podul peste Râmnic la școala de băieți, cartea descrie realitatea de altădată a celei mai mari așezări rurale de pe Valea Râmnicului Sărat, cuibărită între dealurile curburii carpatice, la hotarul celor două vechi principate românești. O undă de regret transpare din lucrarea dumitreșteanului convins că, întocmai ca noblețea, trecutul obligă....

25 poezii, 0 proze

Alexandru Adrian ArdeleanAA

Alexandru Adrian Ardelean

AutorAtelier

Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...

3 poezii, 0 proze

Destrămări

de dan david

Nu ne destrămăm ca fumul Într-o clipă, fără urme, Până departe, Parcă nici n-am fi fost. Ne destrămăm ca buturuga. În vârste, încet; Hrană furnicilor, Cămin șerpilor, Pat ciupercilor. Ca o umbră de...

PoezieAtelier

destrămări

de Ottilia Ardeleanu

dimineața e franjuri soarele uleios îmi stă pe umărul drept toate umbrele s-au adunat ca de o-nmormântare cu batic roz noaptea încă se furișează pe străzi o cenușăreasă frumoasă mă gândesc la...

PoezieAtelier

destrămări de ecouri

de Anisoara Iordache

incantații pe misterioasele trepte ale areopagului, // trecutul și viitorul își schimbă reciproc hainele pentru a împrospăta memoria senzorială. întâlniri la miezul nopții, chitara și liră...

PoezieAtelier

Din timpul destrămării

de Mihaela Merchez

* Într-o zi am găsit un ochi de apă limpede nemișcat cum nemișcat era și aerul din jur am privit în adâncul lui căutând rostul zilelor care au trecut printre noi căutând lumina, dulceața dragostei și...

Atelier

Parcurile I

de Rainer Maria Rilke

Din domoale destrămări fluide urcă parcurile ne-ncetat; cu poveri de ceruri sus, solide, ce, durând, dintr-un trecut răzbat, peste clare pajiști să se-aștearnă și mereu cu-același mândru fast,...

PoezieClasic

Dansul mortii

de Elena Diaconu

Ființă efemeră căzută în oceanul destrămării dansează pentru sufletele netulburate, privește cu sfială trecutul de cristal al celor care astăzi nu mai pot gusta dulcea suferință a urmașilor lor....

EseuAtelier

Sclav al muncii

de Erika Eugenia Keller

mâinile ce tac pe marginea timpului viată-n destrămări

PoezieAtelier

heart of matter

de Ela Victoria Luca

Credea că pot vorbi cu pietrele și aș avea cumva priceperea destrămării foițelor de papirus în conuri viorii. Am spus că Ra este doar acela care îți visează calea, tu mergi fără ochi și aduci lavanda...

Atelier

pieziș

de Costel Stancu

unde ești tu cel ce nu ești și ce poți adăuga destrămării mele? de ce tot întorci clepsidra n-ai văzut că e goală? arunc o piatră în cer - de acolo cad firimituri de pîine semn că nu m-ai uitat clipa...

PoezieAtelier

Exil

de Voiosu Theodor

Desculț, sărutul destrămării, Piciorul meu rămas orfan Se face cale depărtării De râuri tulburi de șofran. Nisipuri galbene de fiară În vâna apelor se pierd, Și-n coapsa malului de ceară Clepsidre...

PoezieAtelier

Plâns cu stânci*

de Geo Bogza

Hebdomader, eu plâng cu stânci destrămări zguduiri Rombic la margini de pământ sufletul pipăie vârfuri de vânt. Blestemul înțeapă Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos Helas, suflet de om nebulos....

PoezieClasic

elle

de Madalina STATE

ca o țesătură care se uzează din cauza atâtui soare și cască ochi mari de candoare în apropierea totalei destrămări tot asa si ea, îndura lumina zilei, ca pe o stingere, oeice boare de vânt ca pe un...

ProzăAtelier

***

de Irina Lazar

ce e ciudat, să te trezești în fiecare dimineață destrămările se produc încet, ca un fel de anatomie a dispariției o stare în care ai putea să vezi detaliat, până la atom, până la punct, nervurile...

Atelier

Procesul politic \"Biserica Neagră\" 1958

de Gabi Schuster-Cărărușă

Biserica evanghelică și Institutul teologic, unde am studiat din 1955 pînă la arestarea mea, le-am trăit ca bastion împotriva periculoasei destrămări a tuturor valorilor tradiționale, o destrămare ce...

Atelier

Gol

de Nicolae Labiș

Gol Ne-a parasit lumina,culoarea ne-a uitat, Si soaptele-si pierdura-ntelesul pe vecii, Si trupurile noastre in gol s-au destramat Sub aiurarea noptilor tarzii. Si gandurile noastre trecura fara...

PoezieClasic