Vasiliu Angela

A ingerului inaltare Spre-o inima-n distrugere O lacrima-n cadere A cerului transparent Un pas in asteptarea Sfirsitului Doar ingerul cerului Doar distrugerea inimii Doar tu Si

În fiecare seară, Soarele apune. În fiecare noapte, Luna iar răsare. Se naște un vis Și moare un abis. Înflorește o floare, Ca cerul să-i ceară Culoarea azurie. I-e rușine de noapte, Căci

Demiurgică a apărut ea pe neașteptate Dînd în suflet o armonie de regalitate În care ea are năzuința de a fi rege Începînd sufletului conotații să-i alege. L-anceput se manifesta prin

Demult,cuvintele dormeau. Ascunse,neștiute,tăceau. Nu era cine să întrebe, Despre minunile ce le cunoșteau. Dar într-o zi un suflet sa născut, Și ele nu au mai tăcut. Acum nu era nevoie să

Cu grijă am să-ți stric peretele opac al inimii. Am să pătrund în vecinicia sufletului. Neliniștită voi studia fiecare sentiment. Cu lacrimile mele îți voi șterge durerile. Cu zîmbetul meu îți

Ore-n șir se-nalță spre singurătate. Singurătate în lipsa de tine. O lipsă monotonă într-o cetate. Cetate din cărămizi,pierdute,din vine. Vine cu singe mort al speranțelor. Speranțe căzute din

Aș vrea să fiu liberă... Să fiu adversar al vîntului, Să alerg spre orizonturi deschise de razele soarelui, Să mă înec în valurile norilor, Să fiu descoperită în al cugetului veciniciei, Să mă

Sunt un înger pierdut. Vrei să mă găsești? Sunt în cer. Într-un cer de vise, speranțe, într-un cer ireal. Un cer pe care nu-l doresc, și totuși nu mă pot învălui de realitate.Nu mă pot descoperi fără

Dimieața.Ochii întredeschiși.Jocul undelor din odaie se reflectă în privirea tînărului profesor.Un înfometat vuiet bîntuie la geamul împodobit cu flori lucii de gheață.Glasul dulce ai soției îl trezi

Din noapte se înalță un gînd: Oare de ce ? Orice miracol peste un timp își sfîrșește valoarea? Orice valoare peste un timp își scade vecia? Orice vecie peste un timp se învăluie de

Curînd Ai dori să iubești... Pe cine? Ai dori să mîngîi... Pe cine? Ai dori să trăiești... Dar cum? Cînd dragostea cu tine, Nu-i. Cînd inima-i plecată În vise. Cînd visele se distrug În

Spre cer se înalță un abis, sufletul.Privind în jos – lacrimi, strigăte ”de ce????”. Ar fi dorit să-și mai sărute odată prietena,și-ar fi dat orice dar ce mai contează...hmm destinul... Privește în