Poezie

Dragostea

1 min lectură·20 martie 2008

Mediu

Demiurgică a apărut ea pe neașteptate

Dînd în suflet o armonie de regalitate

În care ea are năzuința de a fi rege

Începînd sufletului conotații să-i alege.

L-anceput se manifesta prin suplețe

Apoi din obișnuință prin indiferență.

Imprevizibil el își coordonase spre mine

Al său suflet sub întrebarea cine?

Avînd pe buze fructul poftei efemere

Dar zicînd că are a dragostei miere

Mi-aș șopti de ce i-am acceptat întruchiparea?

Fiindcă m-am rătăcit în privirea

Privirea sa transparentă a întunericului

Întunericul arămiu al extazului.

El – ca o felină pe al vieții drum

Lăsînd în urmă pași din scrum

În priviri îi plutesc fulgi din spini

Dînd lumii al diavolului lumini.

Inocent se lipise de sufletul meu

Cast distrugîndu-mi propriul eu.

Am devenit un om plenar

Dar floarea dragostei înflorea rar

Universul său imortal creștea

În neprihănita inima mea.

Nu i-aș fi reproșat nimic

Fiindcă nu am încercat să-i schimb nimic.

Dragostea mea era neputiincioasă

Și muream, odată cu distrugerea sa.

001.831

Vasiliu Angela. “Dragostea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasiliu-angela/poezie/1774420/dragostea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.