"Uscat, și trist, și gol..." – 12941 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAlexandra Velescu
Andreea Stafie. Studentă la Actorie, Universitatea de Arte "George Enescu", Iași Iubesc oamenii, detaliile, arta, mirosul cărților, femeile frumos îmbrăcate care merg la operă, bărbații tăcuți, politicoși, cu voce răgușită, ce se întâmplă în autobuz, pe câinele meu Rocky, bomboniera mea cu flori uscate și cercei, eșarfele, pianul lui David Nevue, Turgheniev, filmul "Modigliani", anticariatele în care cântă violoniști cu o expresie mai tristă ca a mea Detest aceleași chestii messengerID: dee_xtrem_dream
18 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
Rafael Alberti
Rafael Alberti (n. 16 decembrie 1902, El Puerto de Santa María - d. 27 octombrie 1999, El Puerto de Santa María) a fost poet și dramaturg spaniol, reprezentant al Generației de la '27. Opera 1925: Marinar pe uscat ("Marinero en tierra") 1926: Iubita ("La Amante") 1927: Zorii micsandrei ("El alba del alhelí") 1927: Calcar și cântec ("Cal y canto") 1928: Despre îngeri ("Sobre los ángeles") 1937: Dintr-o clipă în alta ("De un momento a otro") 1938: Capitala gloriei ("Capital de la gloria") 1940: Viața bilingvă a unui refugiat spaniol în Franța ("Vida bilingüe de un refugiado español en Francia") 1940: Între garoafă și spadă ("Entre el clavel y la spada") 1942: Cărarera pierdută ("La arboleda perdida") 1944: Maree ("Pleamar") 1944: Caraghiosul ("El adefesio") 1954: Balade și cântece din Paraná ("Baladas y canciones del Paraná") 1956: Noapte de război în Muzeul Prado ("Noche de guerra en el Museo del Prado") Împreună cu Federico García Lorca și José Bergamín, întemeiază revista El...
108 poezii, 0 proze
corina coman
Sunt născută la 04.07.1964, în partea de nord-est a Podișului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriței, localitatea Lechința (în germană Lechnitz - "Pârâul uscat"), o așezare minunată, preponderent deluroasă. Am fost un copil imposibil, am făcut clasa I-a de două ori, prima oară cu fratele meu mai mare, când aveam cinci ani, în localitatea natală, iar în clasa a VI-a nu am mai vrut să merg la școala, decât cu condiția ca mama să mă mute la școala cea mai bună din Bistrița. De atunci mi-am croit drumul singură. Sunt mama unui băiat de excepție, sunt economist și uneori încerc să scriu… poezie.
7 poezii, 0 proze
Ligotchi Ovidiu
Am aparut din iubire si am fost intampinat in primele zile de viata cu un covor multicolor de frunze uscate, intr-o frumoasa zi de septembrie, langa aleile Copoului lui Eminescu. Adolescenta mi-am petrecut-o iubind tot ce era frumos in jurul meu:prieteni,parinti,scoala,natura. Pasii sortii m-au purtat pe multe meleaguri, care de care mai frumoase si mai primitoare, dar freamatul reantoarcerii la locurile in care ai inceput sa iubesti nu l-am simtit decat in Iasul plin de istorie si poezie, oras in care e foarte greu sa nu scrii o poezie si sa nu admiri toamnele aburinde de deasupra Colinelor Cotnarului si primaverile exuberante ale livezilor de meri ce inconjoara orasul. Facultatea si tot ce a insemnat studii tehnice le-am desavarsit in Iasi, lucru de care sunt mandru. Poezia a ramas in sufletul meu ca reflexia iubirii pe albul colii de hartie.
8 poezii, 0 proze
Manolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
cralevici crina dora
mă plimb prin deșert...dacă voi găsi puțin apă voi spăla în ea fața sufletului. ce dacă nu sunt sigură că am suflet ?! îmi voi fărui unul plângând, chiar dacă lacrimile mele avide de apă vor usca și mai mult nisipul. voi desena pe el un cerc in care voi alerga până cand voi cadea in genunchi, apoi pe brânci, apoi voi cere iertare cercului ca voi fi fost nevoită sa îl tai în două prin existența mea.
1 poezii, 0 proze
Marcela
Se intreba oare cineva cine sunt?! Nici macar eu...Totusi sa trecem la treaba. Biografia?!-Arhiva prafuita de agonia timpului Uitata pe coltul unei buze uscate A vrajitoarei batrane - Soarta. Eu - nascuta atunci si inca nu decedata, Insir biografia unei vieti inca virgine. Bantuie pe ici-colo si dincolo cineva, Ce isi doreste sa traiasca frumos. Fericirea o imaprte cu suferinta Se bucura de fiecare nota din muzica clasica Dansata in armonia vocii lui Pavarotti. Adora natura,linistea,haosul Adierea vantului ii produce extaz. Raza de soare o incalzeste ca iubirea de mama Luna ii asculta secretul noptii Norii spulbera gandurile adunate Si fulgerul o trezeste la realitate. Apa dulce de izvor ii amorteste buza. Iubeste viata, uraste moartea Simte durerea prin muzica Exprima sentimentul prin vers Iubirea o transforma in note muzicale Note intregi,doimi,patrimi,pauza mai lunga Si din nou pe scara portativului O patrime si-o doime isi face loc. Bataia inimii e un semn ca traieste. Respecta...
1 poezii, 0 proze
Platon Ovidiu
Sunt nascut la rascrucea a 3 rauri , pe o stanca autohtona numita Onesti , din care s-au rupt mici fire de nisip ce astazi sunt munti dar si prapastii... In momentul in care am cazut de la sanul mamei am ajuns pe celebrele scari ale cunoasterii numite "scoala" . Am tereminat de urcat primul si al doilea nivel al acestora cu brio si chiar la al treilea nivel nu pot spune ca am facut febra musculara dar oricum au cerut din partea mea mai multa convingere si forta . Am terminat al treilea nivel de scari cu 9.70 ,inscris pe spate , ca doar acesta e numarul meu de "atlet" . Momentan studiez inceputurile gindirii "iubind-o pe Sofia" ... Sunt un romantic cu o sabie de foc si ura in a sa mana ...si cam asta ar trebui sa tineti si voi in mana cand cititi ce am de spus ....
6 poezii, 0 proze
Nicolae I. Herescu
Nicolae. I. Herescu, s-a născut la 6 decembrie 1906, în orașul Turnu Severin, și a murit la 16 august 1961, în Zürich (Elveția). Provenea dintr-o familie boierească, între membrii căreia s-ar fi numărat și Udriște Năsturel. A absolvit Liceul „Carol I” din Craiova și Facultatea de Litere și Filosofie, secția de limbi clasice, din București. Și-a continuat studiile de specialitate la Paris (1927-1929), obținînd în 1929 doctoratul în litere. Numit la catedra de limbi clasice a Universității din București, a urcat rapid treptele didactice, devenind profesor universitar. A fost destinatarul a numeroase scrisori provenind de la nume ilustre ale literaturii române: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Pillat, Agatha Grigorescu-Bacovia. Latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator și director al Institutului Român de Studii Latine din București (1937–1945), a fost președinte al Societății Scriitorilor Români, director al Fundațiilor Culturale Regale...
1 poezii, 0 proze
Uscat, și trist, și gol...
de Catrina Ioana-Diana
O frunză a căzut, Un suflet s-a pierdut, Uscat, și trist, și gol. Un nor a plâns Un suflet strâns, Uscat, și trist, și gol. E negru-n cer și pe pământ, Se-aude-al morții rece cânt, Uscat, și trist,...
Intr-o zi Dumnezeu m-a privit
de Rotariu Ana Maria
LACRIMI SI FERICIRE Intr-o zi Domnul m-a privit si a inceput sa planga. Si-a plâns atât de mult ca lacrimile lui au rupt toate digurile întâlnite in cale. Si au luat-o la vale si s-au adunat in casa...
Moartea apei
de Ovidiu Mihai Ionel
Cât de tare plouă în deșertul din sufletul tău. Câtă apă și, totuși, îți este trist și gol. Cine ești, te-am întrebat. Cât de sec ai răspuns, că ești Marea, în care apa-și găsește sfârșitul. Cerul te...
Melancolie
de REMUS BRAD
Amintirile plutesc peste trecut ca cenușa răscolită de vânt în liniștea sângerândă a amurgului... Nu-i nimeni în preajmă care să–mi deschidă ușa și să aprindă iar fitilul de la candela stinsă a...
Imagine în doi
de Roxana Anamaria Zeldea
Cafeaua dă în clocot, Se scurge pe aragaz, O privesc în tăcere. Nu mai am timp, Nu mai am chef, Până și cerul e uscat și gol, Nici un nor nu apare, Soarele mistuie întreg pământul… Mă aplec ușor la...
Opera-depresivae...
de Iulia Elize
Am deschis poate deja televizorul Genele tale închise și ochii tăi înecați în lacrimi și în bobi înlăcrimați Calzi și reci, tutun pe frunte, ca un fel de semn regesc Mai trist, mai uscat Anost...
Timpul fără secundar
de Dragoș Andronache
Pe un perete alb o gâză funcționeză: Se ascunde după mine de galerie. E târziu, ceasul secunde dictează, Caut o brichetă, trăiesc pe datorie. Gâtul e uscat, paharul cu apă S-a deșirat, dând viață...
Lucid
de Morar Nucu
să-mi fac planuri pe Pământ nu are rost mergi într-o vacanță dar nu-ți faci gânduri să te muți mă bucur, alerg, zbor, dar în final plec drumul care m-a adus sau pe altul , ce contează nu-mi fac...
amintire
de ariadna ariadna
Ingerii joaca sotron pe sufletul meu desenat cu creta pe caldaramul incins... Unul arunca cu o piatra si ma loveste in crestetul gandului ascuns dupa un vis, apoi incepe sa-mi numere secundele catre...
Tristețe absolută
de Stelian STANCU
Tristețea doare, până moare, negrul din inimă se-afundă Mă simt lovit de-un val din mare, noaptea eternă stă să se abundă. Mintea a stat să mai mistuie, gânduri ce sunt doar țepi și cuie Obrajii stau...
