Poezie

Lucid

1 min lectură·19 iulie 2020

Mediu

să-mi fac planuri pe Pământ nu are rost

mergi într-o vacanță dar nu-ți faci gânduri să te muți

mă bucur, alerg, zbor, dar în final

plec

drumul care m-a adus

sau pe altul , ce contează

nu-mi fac castele de nisip la marginea mării

valurile minunate înspumate se învolbură pe creastă

sfârșesc eroic pe nisipul fierbinte uscat al uitării

bagaj nu am , am venit gol și plec gol

nu înțeleg sensul dar lucrurile nu sunt făcute spre a fi pricepute

există fără a avea motive sau scuze,

să plângi înseamnă să pui cătușe aripilor

fluturele care trăiește o zi suficientă

pentru marele spectacol al vieții iluzorii

nu o să știe nimeni că am existat , nu mi-ar folosi la nimic

într-o zi formele de azi vor fi amintiri pentru nimeni

mă mișc într-un corp de-nchiriat uneori cam strâmt

bine totuși că n-am nimerit carcasă cu două numere mai mari

am intrat în rol însă piesa e gata

actorul este trist, bufonul plânge, regizorul a plecat,

cortina cade

pe cine interesează până la urmă,

toate astea?

001.198

Morar Nucu. “Lucid.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/morar-nucu/poezie/14148412/lucid

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.