Platon Ovidiu

Ai vazut vreodata ca esti doar un papagal intr-o cusca de lemn de cedru cu portita deschisa , atat de mica incat doar aerul poate sa iasa si daca ai incerca sa iesi ti s-ar rupe toate oasele din tine

Un fulg de nea razbate infinitul , ma redau , ne redam ca un text monoton , distrus , irealizabil in marea de zapada uniforma . O sanie trasa de ideile voastre , plina de vise rozalii ,

De mine nu mi-e frica ... De tine nu ti-e frica ... O lupta intr-o halba de bere , O lupta intr-o halta de tren , Un ochi si pentru ochi el este , Trenul ce nu se va apri La simplul zambet al

Apa astazi este rece... Spre tacere si Spre a crede . Caci lumina de pe ramuri Ofileste-ncet pe fata Piele galbena si humus . Solul este fin crapat La privirea ta din el . Si retii in

Tragedia unei culori este sansa de a purta pe ai sai umeri un simplu cersetor universal care sta pe varful unei piramide formata din 29 bucati de aur si cifre ... Ignoranta si umilinta sunt culori

Plang la inceputul bauturii din ceruri si infern , Sa vad prin ochii unui orb arzand pe rug , dar nu in flacari ... Strang in mana mea sarutul Si beau din sangele umanitatii ... eu unul ... Apa