"Urcam spre un Termopile al nostru" – 13152 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
GNGETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
DUDorina Ana Urcan
Ieri m-am născut, un mic rubin, din lacrimă de înger plâns, crescut-am zâmbet, sau suspin, și-n vis, adesea m-am ascuns. Azi, doi rubini la rându-mi cresc și-i spăl cu lacrimile-mi vii, din seva mea le dăruiesc puterea sfântă de-a iubi.
22 poezii, 0 proze
BIBarbieru Liviu Ion
Am urcat esec cu esec...scara succesului
1 poezii, 0 proze
SMschiopu madalina
Sunt un om care urca si coboara trepte; toata viata mea se afla pe o scara catre cer. Privirea din sulfet mi-e indraptata in sus, chiar daca ochii mei privesc in toate directiile. Dupa o lupta cu treptele nu mi-am pierdut speranta de a sta pe una dintre ele, fie ea si cea mai de jos.
11 poezii, 0 proze
RPrelu purcareata
mai cad lacrimi , mai urmam un vis , am vrea sa credem ca viata isi urmeaza cursul , dar nu e decat o curgere
17 poezii, 0 proze
ASana sofian
Văzusem ochii tăi într-o dimineață cu ceață urcau muntele de gheață m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îți va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda și smulge-i pilonul de sub picioare să ne fim ploaie și soare pe veșnicie...
239 poezii, 0 proze
Platon Ovidiu
Sunt nascut la rascrucea a 3 rauri , pe o stanca autohtona numita Onesti , din care s-au rupt mici fire de nisip ce astazi sunt munti dar si prapastii... In momentul in care am cazut de la sanul mamei am ajuns pe celebrele scari ale cunoasterii numite "scoala" . Am tereminat de urcat primul si al doilea nivel al acestora cu brio si chiar la al treilea nivel nu pot spune ca am facut febra musculara dar oricum au cerut din partea mea mai multa convingere si forta . Am terminat al treilea nivel de scari cu 9.70 ,inscris pe spate , ca doar acesta e numarul meu de "atlet" . Momentan studiez inceputurile gindirii "iubind-o pe Sofia" ... Sunt un romantic cu o sabie de foc si ura in a sa mana ...si cam asta ar trebui sa tineti si voi in mana cand cititi ce am de spus ....
6 poezii, 0 proze
GMGaloiu Marian
Am descoperit în Marian Găloiu un veritabil fieldworker, adică un cercetător de teren dedicat ținuturilor natale, un dumitreștean aplecat asupra trecutului acestui colț de țară, mult încercat de-a lungul istoriei. Într-o vreme în care – așa cum spunea Simion Mehedinți – „nepoții nu mai cunosc nimic din vremea bunicilor”, iar trecutul se destramă atât de repede, Marian Găloiu luptă pentru protejarea patrimoniului local de orice agresiune exterioară. De la „Ursul de la Plai” (Al. I. Zamfirescu) la Căpitanul Nae Constantinescu, de la calea ferată ce urca pe Valea Râmnicului la „Drumul Sării”, de la podul peste Râmnic la școala de băieți, cartea descrie realitatea de altădată a celei mai mari așezări rurale de pe Valea Râmnicului Sărat, cuibărită între dealurile curburii carpatice, la hotarul celor două vechi principate românești. O undă de regret transpare din lucrarea dumitreșteanului convins că, întocmai ca noblețea, trecutul obligă....
25 poezii, 0 proze
Rasul Gamzatov
Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...
1 poezii, 0 proze
Urcam spre un Termopile al nostru
de Dragoș Vișan
Puțini împătimiți inițiați ai Crăiesei Carpaților știu că și Piatra Craiului are un loc lângă Brâul de Mijloc numit de nu știu când și nu știu cine ca luat din filmele antice "Termopile" cu marcaj de...
Semnul Atlantului
de Ghinea Nouras Cristian
„Asta-i, că trebuie să suferim” – își zise înciudat. „Sufereala asta, vârtelnița suferinței, suferelnița asta, cum mă’sa să-i zic, nu poți scăpa de ea, e în program. Dar nimeni nu ne-a întrebat și pe...
Condamnati la nebunie pe viata pentru chenzina angajatilor
de remus radu
foto: Dawn Allynn. Condamnati la nebunie pe viata pentru chenzina angajatilor Nebunii de la ospiciul din Poiana Mare nu au nici o sansa sa plece acasa, in caz ca se insanatosesc. Sistemul este astfel...
Curat ghinion, coane Costică...
de Cirstea Nicolae
Intrând în scara blocului, Costică a constatat că liftul nu merge și a luat în piept cele 10 etaje. Urcând agale, încerca să înțeleagă ce Dumnezeu pățise. Încă de dimineață, în parcare, a constatat...
marea plictiseală
de Ela Solan
noi suntem risipitorii irosim trupuri căutându-ne înafara lor crezând că urcăm spre un cer pe care-l pretindem infinit aspirăm viața ca pe un fir de praf învățând să murim cu încetinitorul iesim toți...
Drumuri
de Gheorghe Alionte
Trăim în lumea asta, căutând, Bătând cărări ascunse și sperând. Năzuim cu râvnă zi de zi S-ajungem „a ști”, s-ajungem „a fi”. Și prin tăcute dimineți, Iluminați de calde vise, În zilele cu albe nopți...
Poți să uiți uneori
de Ristea Adrian
mă grăbesc undeva ca să prezint ceva cuiva pe un perete alături de un tablou o oglindă care mă absoarbe ca o sugativă uitată în aer uit cenușa la intrare și mă gândesc la ea la oglindă de pe perete...
Plutind cu gândul la tine
de Paul Raetchi
Cobori din visu-mi luminând, În ochi să mă privești, De mana-mi sa te simt ținând, Să-mi spui că mă iubești. Un vis divin, Pătruns in nemurire, Un sentiment profund, sublim, Creat de-a ta privire. Un...
Eu imi fac ....- Trepte spre infinit
de ursoiu felix
Eu imi fac griji, si ea... te-astept de peste o ora, aici, in fata portii si asteptandu-te ma-ncearca toti fiorii mortii. mi-e teama. si mi-e teama tare sa nu ti se fi intamplat ceva, mi-e teama in...
are we kissing?
de Ioan Grigoraș
urcăm treaptă cu treaptă suntem tot mai aproape un rest din depărtare mușcă din visele noastre (corăbii în derivă pe-o mare nebună spre un tărâm neexplorat) mâinile mele mângâie timpul gleznelor tale...