Dorina Ana Urcan

Bulgărele-mi de lumină, pitulat de frigul vietii, curcubeie-a prins să cearnă si-a tâsnit, topind nămetii. Crudă zbatere aridă după un întreg ciuntit, inocenta mea nutrire despuiatu-s-a

Rămas-am doar lotcă plutind în derivă pe marea de incertitudini și anevoioase dileme; m-aș cufunda-n adâncuri, uitării captivă, dar... supraviețui-va fantoma-mi bântuindă, la cumpăna de

Dacă, să renasc, ar fi, aș alege să fiu pom; plin de roade m-aș dori, ca să nu mă nasc ...neom. Dac-ar fi să mă nasc iară, m-aș vrea pom mustind de roade, să m-aplec întreaga

Magazinele plutitoare de bijuterii au fost sparte ieri, în plină zi, când haiduci travestiți, cu fețe nevinovate, au intrat cerând să admire bijuteriile, toate. Dar din cauza inflației

Privește spre mirificul balans al Toamnei, prinse-n ultimul ei dans pe ringul sidefat, ca de crystal, pe care Iarna dă întâiul bal. Și-n ritmul clopoțeilor, discret, acompaniați de-al brazilor

Suflete, pe unde hoinărești? Ai ieșit pe gura-mi larg deschisă și-ai fugit ca să te logodești c-o idee, de-altfel, interzisă. Ai uitat să-nchizi, c-un fir de gând, ușa, din prudență, la

Pe traseul dintre început și sfârșit, trenul oprește din secundă în secundă; difuzoarele țipă lugubru, răgușit, iar Doamna cu coasa așteaptă flămândă. De bună voie, nimeni nu vrea să

În câte-o zi, aleasă aleatoriu, Sufletu-ncepe -joc derizoriu- să se strecoare-afară, mișelește, să facă step pe unde nimerește: pe brațe, pe trunchi, pe coapse, pe genunchi. Și-n ring

Am plecat la plimbare pe ale amintirilor alei, riduri întortocheate contorsionate de idei; idei sfârșite înainte de-a se naște vii, idei ajunse în stadiul fraged de copii și în

Fericire, așează-ți capul în poala mea, odihnește-ți suflarea ostenită. Vreau să-ți fiu hamac și aș vrea Fericire, să fii fericită ! Fericire, servește o cupă cu vin; potolește-ți setea

Nu mă pricep să-Þi mulțumesc pentru sentința la durere, din care astăzi deslușesc intenția-Þi de-a-mi da putere. Nu mă pricep să-Þi mulțumesc de gustul vieții dulce-amar, că am ajuns să

Mult prea devreme-au azvârlit copacii, haina la picioare..., amanți cu trupul dezgolit, cu brațe-ntinse-n așteptare. Parfumul Iernii prea curând l-au presărat pe-alei foșnite, mult prea

Pe poteca din pulbere de cristal a sufletului meu sunt câteva uși interzise. Am încercat să le forțez, dar mereu, pentru mine, cea de azi sau de ieri, au rămas închise. Pe cărarea din

Stai !... Nu te mișca !... Identifică-te cu clipa asta și roag-o să stea și ea ! Uită de mâine sau ieri, nu mai veni de niciunde și nu mai pleca nicăieri. Simți ? ... N-a mai rămas decât

Iată-ne-amândouă, în a Toamnei glastră, tu portocalie, eu, profund albastră; tu, purtând mireasma florilor târzii, eu, iz din albumul cu fotografii; tu, în trena vremii, fir de

Pomii și-au pus colier de topaz, norii-și anină, din lacrimi, cercei, pudică și-mbujorată-n obraji, Toamna își cată alesul pe-alei. Vântu-i răsfață cosițe de paie, tot așteptând să și-o facă

Rădăcină scăldată în riduri profunde, la sânul iubirii, iar, prunc m-aș ascunde și-aș smulge durerea din seva-ți curată, ți-aș prinde pe creștet un nou nimb de fată și-aș țese speranță în

Hai să facem bulgări din nori și să aruncăm cu ei în soare, sperând ca astrul să ne răspundă cu-n strop de pasiune și ardoare. Hai să jucăm șotronul printre stele, cu vreo cometă sau două -

Din norii ce-și plimbă pe ceruri Destinul, își picură Zeii, de lacrimi, prea plinul.

Mi-am pictat portretul pe notele unui șevalet muzical și l-am expus pe-un vers grefat în interiorul unui mirific cristal. Au venit să-l admire, în zile și nopți de frământare, toate iluziile

Pe un suport de timp astral am așezat, într-o străveche vază de iubire, buchetul clipelor prelinse ireal, de-a lungul faldurilor ninse-n amintire. Am prins penelul dorurilor mute și la

Se ia o foaie subțire de iubire, se-ndoaie pe diagonala unui nor, cu un sărut fremătător de mire, se înfășoară pe-o umbră de condor. Se iau cu grijă visurile-n floare și se pliază pe