Poezie
Nu mă pricep...
1 min lectură·
Mediu
Nu mă pricep să-Þi mulțumesc
pentru sentința la durere,
din care astăzi deslușesc
intenția-Þi de-a-mi da putere.
Nu mă pricep să-Þi mulțumesc
de gustul vieții dulce-amar,
că am ajuns să prețuiesc
până și zbaterea-n zadar.
Nu mă pricep să-Þi mulțumesc
că-ntotdeauna am simțit
aleanu-Þi, suflul părintesc,
de câte ori m-am rătăcit.
Nu mă pricep a-Þi mulțumi
singurătății că n-ai dat
răgaz, să poată bântui
prin sufletu-mi împovărat.
Nu mă pricep a-Þi mulțumi
pentru momentul de-mplinire
sclipind în ochii de copii
și-n lacrima de fericire.
Că bucuria de-a iubi
prea generos mi-ai dăruit,
nu mă pricep a-Þi mulțumi
că pot să-Þi mulțumesc, smerit!
034008
0
Scrisul cu rima in ziua de azi e o incercare pentru ca trebuie sa fii foarte bun sau macar inedit pentru a nu cadea in capcana rimei facile sau a celei care suna dragut (sau care rimeaza, slava Domnului!): durere/putere, amar/zadar, implinire/fericire. aici sper sa te ajute cu sfaturi cei care se mai joaca cu forma fixa.
Apoi priam strofa e plina de ț-uri, nu stiu dac aintentionat. Si chiar toata poezia e plina de Ți si de prea multe multe multumescuri.
Personal, nu as multumi pentru singuratate daca ma impovareaza, doar in cazul in care e una din care pot invata ceva.
Cred ca poezia precedenta, cea cu Copacii e mai reusita. Oricum, sper ca nu deranjez cu ale mele pareri si spor in continuare la (era sa zic multumit) ...scris.