Sărut mâna, mamă!

Rădăcină scăldată în riduri profunde, la sânul iubirii, iar, prunc m-aș ascunde și-aș smulge durerea din seva-ți curată, ți-aș prinde pe creștet un nou nimb de fată și-aș țese speranță în ochi temători și-aș umple blândețea-ți cu brațe de flori, ți-aș stinge tot tremurul buzelor strânse, mi-aș trece alintul prin genele-ți plânse și până la stele mi-aș da viața-vamă, sărutu-mi s-acopere mâinile-ți, mamă!