Poezie

Toamna, mireasă...

1 min lectură·7 octombrie 2005

Mediu

Pomii și-au pus colier de topaz,

norii-și anină, din lacrimi, cercei,

pudică și-mbujorată-n obraji,

Toamna își cată alesul pe-alei.

Vântu-i răsfață cosițe de paie,

tot așteptând să și-o facă mireasă,

intră mirosul de roade-n odaie,

tortul de nuntă, gătit e pe masă.

Cântă nuntașii, iar vinu-i de soi,

Toamna-mpletește de zor crizanteme,

straie brumate și cergile moi

sunt pregătite, ca zestre, din vreme.

Sala de bal se întinde în zare,

frunze-aurite, țesute-n covor,

arii îngână, foșnind sub picioare,

trece prin suflete, reavăn fior.

Pomii-și sărută frunzișul duios,

a despărțire, iar Toamna mireasă

lin le depune țărânei, prinos,

primă ofrandă, în noua ei casă.

002.355

Dorina Ana Urcan. “Toamna, mireasă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-ana-urcan/poezie/144374/toamna-mireasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.