vând suflet.
puțin rodat,
sau aproape deloc.
un singur accident,
sau dragoste, cum vreți să-i spuneți.
vând , sau schimb
cu haita de lupi din dorobanți.
contactați-mă la...
sau
zile fără ore azi trăim.
triști inorogi ne rod
soarta de la rădăcini.
ascuns în iedera
de la fereastra ta,
în visu-ți mă strecor
și te-ntreb: mă iubești?
sau, măcar, mă mai știi?
dar tu
cad ploi murdare
pe străzi ce sună gol,
făptura ta mă doare,
și ochii tăi mă dor.
mă doare vocea ta-idee,
mă doare sufletul tău,
\"acum tu îmi ești DUMNEZEE,
eu nu mai am DUMNEZEU.
și
cad ploi murdare
pe străzi, și sună gol,
făptura ta mă doare,
și ochii tăi mă dor.
mă doare vocea ta-idee,
mă doare sufletul tău,
\" acum tu imi esti dumnezee,
eu nu mai am dumnezeu.
și dorul
ieri, când lipseam temporar din cotidian,
un vis m-a agățat, spre irealitate
tovarăș să-i fiu.
eu care n-am fost mușteriu niciodată
vânzătorilor de iluzii de pe marginea vieții,
azi sunt, în
moartea cu mâinile albe
îmi caută pulsul,
și cântec îmi sună-n urechi
hârjâitul oaselor ei, pe podele.
hai să închinăm,
cucuta doar ce și-a muls
negrele-i ugere în cupe!
moartea cu mâinile
mori în mine conectată la un secundar,
secundă= amintire,
precum exaltarea minerului
ce-și târâie torța
spre ultimul tril al canarului.
mori în mine precum fericirea
îngerilor pensionati din
stăpâneam lumina și ți-o întindeam,
în podul palmei s-o săruți.
să nu-ți fie amară gura,
mai puneam puțina miere din soare.
astfel, cu lumina în palmă,
te rugam să-ți amintești:
unde-i
am căzut în octombrie
și mi-am scrântit un sentiment.
cu perfuzia de \"ne mai vedem\"
in vena prea primitoare,
mă uit la soră , si-i mulțumesc
sorții că te-a ales.
doar ieri mă îmbrăcam cu
era visul meu.
tu nu trebuia să te bagi!
ce dacă marea roșie era roz,
ce dacă muma dunarii era cafenie?
ce dacă sufletul meu ți-e covor la intrare?
scriu pe celula ta
\"intrarea
aș pleca...
precum urșii din marginea brasovului
ce-și spun: haideți fraților
în pădure,
după mure,
căci resturi de bezele
nu mai sunt în pubele,
nici felii uscate de pizza cu jambon.
aș
în fiecare seara pe care
o respir,
exiști,
ca o analogie cu mine însumi;
și diminețile pe care le debordez
duhnesc a noi.
aș vrea să-ți spun că
mi-e dor de tine
(ca și cum ai putea vorbi cu
ce viață frumoasă am,iubito,
decând te-am cunoscut!
e frumos! e feeric!
mă rătăcesc zâmbind
în glugile fraților
de la sfânta treime,
din jobene de ciocli
scot iepuri cu ochii roșii
ce-mi
strunisem speranța și-o adăpam
la izvorul cuvintelor nerostite,
în poiana trăirilor netrăite,
tu, resemnată, ridicai piatră cu piatră
pipăind după
vipere arămii,
cu nazuinta Cleopatrei in
Sentimentele au emigrat in masa,
Eu nu mai lupt. Am obosit , si doare!
Trairile le-am sugrumat din fasa
Si le-am depus la piciorele tale.
Ia-mi visele, incatuseaza-le la spate,
Si inima-mi
RP