intrebari cu un singur raspuns
zile fără ore azi trăim. triști inorogi ne rod soarta de la rădăcini. ascuns în iedera de la fereastra ta, în visu-ți mă strecor și te-ntreb: mă iubești? sau, măcar, mă mai știi? dar tu
ploi
cad ploi murdare pe străzi ce sună gol, făptura ta mă doare, și ochii tăi mă dor. mă doare vocea ta-idee, mă doare sufletul tău, \"acum tu îmi ești DUMNEZEE, eu nu mai am DUMNEZEU. și
schite
cad ploi murdare pe străzi, și sună gol, făptura ta mă doare, și ochii tăi mă dor. mă doare vocea ta-idee, mă doare sufletul tău, \" acum tu imi esti dumnezee, eu nu mai am dumnezeu. și dorul
doina de jale
ieri, când lipseam temporar din cotidian, un vis m-a agățat, spre irealitate tovarăș să-i fiu. eu care n-am fost mușteriu niciodată vânzătorilor de iluzii de pe marginea vieții, azi sunt, în
maini albe
moartea cu mâinile albe îmi caută pulsul, și cântec îmi sună-n urechi hârjâitul oaselor ei, pe podele. hai să închinăm, cucuta doar ce și-a muls negrele-i ugere în cupe! moartea cu mâinile
aircrash
azi plouă cu pietre din caldarâm, iar viața mea e o fereastră din sticlă subțire.
finish
mori în mine conectată la un secundar, secundă= amintire, precum exaltarea minerului ce-și târâie torța spre ultimul tril al canarului. mori în mine precum fericirea îngerilor pensionati din
primavara
stăpâneam lumina și ți-o întindeam, în podul palmei s-o săruți. să nu-ți fie amară gura, mai puneam puțina miere din soare. astfel, cu lumina în palmă, te rugam să-ți amintești: unde-i
aiurea
am căzut în octombrie și mi-am scrântit un sentiment. cu perfuzia de \"ne mai vedem\" in vena prea primitoare, mă uit la soră , si-i mulțumesc sorții că te-a ales. doar ieri mă îmbrăcam cu
as pleca
aș pleca... precum urșii din marginea brasovului ce-și spun: haideți fraților în pădure, după mure, căci resturi de bezele nu mai sunt în pubele, nici felii uscate de pizza cu jambon. aș
as vrea
în fiecare seara pe care o respir, exiști, ca o analogie cu mine însumi; și diminețile pe care le debordez duhnesc a noi. aș vrea să-ți spun că mi-e dor de tine (ca și cum ai putea vorbi cu
sta-ti-ar in gat
ce viață frumoasă am,iubito, decând te-am cunoscut! e frumos! e feeric! mă rătăcesc zâmbind în glugile fraților de la sfânta treime, din jobene de ciocli scot iepuri cu ochii roșii ce-mi
doamne fereste
strunisem speranța și-o adăpam la izvorul cuvintelor nerostite, în poiana trăirilor netrăite, tu, resemnată, ridicai piatră cu piatră pipăind după vipere arămii, cu nazuinta Cleopatrei in
