GETA NEDELCUU

O vară fără iubire este ca un an fără vară - proverbe suedeze Abia aștept să vină vara, să-mi cânte marea din vioară Să mă cuprindă-n brațe strâns, cum a facut-o-ntâia oară. Iar tu să îmi

Nu-mi cereți să îmbătrânesc, Mi-e inima mult prea zăludă, Cât oi trăi copilăresc Și morții vreau să-i fac în ciudă. Re fuz cu maximă-ndârjire Căderile neridicate Și-aștept la colț marea

Avem cu toții aceeași sursă divină: Dumnezeu! Am și eu ca toți oamenii, momente când mă irită cineva, deși știu că totul ține de felul în care văd eu lucrurile și că asta nu are nici o legătură cu

Merg în centru cu copiii, unde sunt toți adunați Şi cu mine vine Paul şi, cu încă vreo doi frați. Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii... Şi

Când va veni Domnul, din cer, pe pământ, Un car de foc vedea-vom şi-un cor de îngeri sfânt! Şi mii de trâmbiți care, vor răsuna din cer Vor anunța sfârşitul, acestui veac

N-am dat cu mătura și, iar, s-a strâns gunoi... Gunoiul ce a umplut întraga țară. Și, mă întreb și, vă întreb pe voi: ,,Cât vom mai suporta crunta povară?” Noi i-am votat, iar, ei, își fac

Am ochi-ngreunați, de prea multă iubire Și, am aflat că ești de mult al nimănui; De tine m-am legat, cu mii și mii de fire; Când ne vom mai vedea? aștept să-mi spui. Am să te-aștept iubite, pe

De mii de ani noi suntem buni români, Ce îți cântăm din suflet, slavă Þie! Noi suntem un popor de oameni buni Slăvindu-Te prin cântec, rugă și poezie. În noi, sălaș de-și va găsi durerea, Sau

,,Fariseii l-au răstignit pe Iisus o singură dată, pe când creștinii, de nenumărate ori\" (Lucian Blaga) În viață, am avut noroc, odată, Știu că norocul vine de la soartă. Dar,

Spui c-ai vrea să te cununi cu mine, Eu, în vis demult m-am cununat. Vreau să fiu alăturea de tine; Să trăiesc singur, este păcat! Vreau ca tu să-mi dai mereu povață, Sunt, de când te știu

Ușile mele sunt deschise, dar nu te vreau în amintiri; Cu lacrima, străjer te-așteaptă tăcutele mele iubiri. De ce te-ai rătăcit, iubire? Cum te-ai pierdut oare, pe drum? Vino, grăbește-te, că

Speranțe, idei, sau vise, Sunt de mult, de vremuri ninse. Au rămas doar niște gânduri... Azi, am mulți prieteni singuri. Încă n-am pe față riduri, Însă, sunt plină de gânduri... Ce mai viață,

Acum tu ești departe Nu te mai pot vedea Las gândurile mele Să zboare-n preajma ta. Bolnavă-s de iubire De dor voi fi o viață Iar, dragostea ce-ți port, Mi-o afișez pe față. Scriu azi

În lumea asta Doamne, Mulți sunt îngenunchiați Ura vrea să-i dezbine Chiar pe cei mai buni frați. Predomină desfrâul Tu, iartă-i dacă poți Din lume-alungă răul Și-mpacă-ne pe

Am plâns atât, Doamne, și m-a bătut vânt Și-am fost doborâtă cândva, la pământ; Trupul mi-era sleit, curgea sângele; În Valea Plângerii, te-aștept Mântuitorule! Aveam ochii plânși, credeam c-am

Chiar dacă soarta ca un nor Lacrimi sau râs vrea să-mi împartă Eu, pe Iisus l-aștept cu dor, Căci, doar El, grija-mi poartă. Român sunt și de-acasă plecai Doamne, ce mai viață de

Cu gândul doar la voi, din somn, eu m-a sculat Să vă spun dragi prieteni: \'Hristos a înviat!\" Căci, pentru noi, Iisus a fost sacrificat, Azi este Paștele! Hristos a înviat! Adevarat a înviat!

Copiii-s mici, nu știu ce vor, Dar, pilde le dă mama lor. Și, nu vrea ca al ei fecior, Să ajungă un om tânguitor. Doar mama îi oprește plânsul Și-i zice: „Tu de mine-ascultă, Ia viața-n

Doamne, de felul nostru, noi suntem Români, Și osanale îți aducem, Þie! Suntem copii tăi cei buni! Și, timpul ni se trece-n poezie... În noi, culcuși de-și va făcea durerea, Sau vom avea-n

Fiecare om visează.... Visul meu, s-a împlinit! Cei doi copii ai mei, au cu ce să se

Aș veni la tine, dar ai consultații, Iar în drumul meu dau de emanații. Vino tu la mine, treci de-aceste faze Pentru că la mine nu miroase-a gaze. Eu am făcut dreptul, iar tu medicină. Mă

Sunt o primăvară fără verdeață, sunt un fluture fără aripi, sunt o floare ce și-a pierdut parfumul! Întinde-mi mâna și spune-mi: \"Mai există fericire?\" Te întreb, că fără tine mă risipesc ca un