Poezie
Nu ne lăsa Iisuse!
1 min lectură·
Mediu
Chiar dacă soarta ca un nor
Lacrimi sau râs vrea să-mi împartă
Eu, pe Iisus l-aștept cu dor,
Căci, doar El, grija-mi poartă.
Român sunt și de-acasă plecai
Doamne, ce mai viață de câine!
Copiii singuri îi lăsai
Ce-or face fără mine?
Ducem din ce în ce mai rar,
Numele nostru bun în lume.
Însă, Iisus, cu al lui har
Are de noi o grijă-anume.
Mai e câte unul stingher,
Fuge, parcă-i gonit de ciumă.
Dar Domnul, de-acolo, din Cer,
Mereu I-ntinde-o mână.
„Nu ne lăsa, Iisuse – I spun,
Că plâng mereu. Lacrimi adun.
Ai grijă de românii mei,
Și binecuvintează-i că-s ai tăi!”
Suntem creștini, vrei să fim buni,
Și vrei ca lumea, cinstită să fie;
Câteodată te răzvrătești și tuni,
Iar la porunca Ta, va fi urgie!
De multe ori am știut ce-i durerea
Cu ură am trăit sau în minciună.
La Tine, Doamne, azi este puterea,
Vino Iisuse, sufletu-mi alină!
Craiova ianuarie 2009
002132
0