"Uneori, mama..." – 20124 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
PGPetre Got
Petre Got (n. 20 septembrie 1937, Desești jud. Maramureș) este un poet și jurnalist român. Numele său este uneori scris sub forma Petre Gott. Părinții săi se numeau Gheorghe Got și Ioana (n. Sacalâș) și erau amândoi țărani. Gheorghe Got și Ioan Pop (văr primar dinspre mamă) au fost deținuți politici în perioada 1959–1962, respectiv 1958–1964, fapt care l-a adus pe tânărul Got la un pas de a fi exmatriculat din facultate. În 1962, Petre Got absolvă studiile de licență ale Facultății de Filologie din cadrul Universității din Cluj. Debutează cu poeme în revista Familia (1966). Debutul editorial este reprezentat de volumul de poezii Cer înfrunzit (1969). Urmează colaborări la reviste literare precum: Familia, Tribuna, Luceafărul”, Steaua, România literară, Viața Românească, Ramuri, Convorbii literare etc. Poezia „Muntele” beneficiază de adaptarea muzicală în manieră hard rock a lui Dan Aldea, pentru grupul Sfinx. Piesa a fost lansată în 1975, pe discul Lume albă. Între anii 1974–2008 a...
4 poezii, 0 proze
CEConsuella Efrim
Sunt un picur de roua pe geamul spalat de o ploaie divina. Mi-au crescut aripi doar ca aiba ce sa-mi taie. M-au lasat sa vad doar ca sa vad ce nu pot avea... si totusi... sunt o forta a naturii, salbatica si timida in anotimpuri de o diversitate socanta uneori; sunt visul unui barbat care refuza sa ma gaseasca, sunt mama perfecta a unui copil care inca ma asteapta plangand, sunt sotia unui barbat care nu va stii niciodata ce a pierdut si speranta intr-un pumn de soare strans cu forta unui taifun. Sunt un strop de roua amestecat barbar cu ploaia divina ce iti curge din cand in cand pe geam... si uneori in suflet...
44 poezii, 0 proze
CCcorina coman
Sunt născută la 04.07.1964, în partea de nord-est a Podișului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriței, localitatea Lechința (în germană Lechnitz - "Pârâul uscat"), o așezare minunată, preponderent deluroasă. Am fost un copil imposibil, am făcut clasa I-a de două ori, prima oară cu fratele meu mai mare, când aveam cinci ani, în localitatea natală, iar în clasa a VI-a nu am mai vrut să merg la școala, decât cu condiția ca mama să mă mute la școala cea mai bună din Bistrița. De atunci mi-am croit drumul singură. Sunt mama unui băiat de excepție, sunt economist și uneori încerc să scriu… poezie.
7 poezii, 0 proze
MMMares Raluca Maria
Buna! Eu mă numesc Mareș Raluca Maria, am 9 ani și sunt din Brăila. Acum, ca am făcut cunoștiință,vreau să vă spun ceva : vreți să fiți prieteni cu mine ? Știu că uneori sunt inervantă, dar eu nu sunt așa mereu. Scuze, vroiam să spun că mai nimeni nu mă place, și ,măcar tu să fii prieten/prietenă cu mine ! Am o familie foarte amuzantă, mai ales când vine vorba de baie.Cine face primul ? Mama ! Cine face ultimul ? Tata ! Cine face al 3 ? Eu ! Și uite așa se termina o zi frumoasă de sâmbătă sau vineri. Ei, cam atât despre mine ! Acum despre animalele mele de casă. Dar cu papagalii mei a fost o poveste tristă ... Mi-au murit! Asta e tot, despre ei. Și aveam 3: Coco, Alice și Paco... Dar mai am destule animale. Am un câine. Să vi-l prezint : RASA : ciobănesc german CULOAREA BLÃNII : maroniu-galben OCHII : caprui Și cam atât despre el... Dacă vreți mai multe informații despre animalele mele, scrieti într-un mesaj.
3 poezii, 0 proze
AAAdrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
108 poezii, 0 proze
OTOana Tudose
profesor si traducator uneori..poeta
1 poezii, 0 proze
ECEugen Constantinescu
Nimic nu vine din nimic, sau nimic nu e intamplator... Ma plimb uneori de mana cu Muza mea pe alei cu trandafiri roșii și uneori, auzind-o ce-mi spune, scriu sau compun un cantec (mai bine zis invers!), ma las purtat pe aripile visului meu cel mare care negresit va trebui sa se implineasca! Undeva, cândva...pe Calea Victoriei au trecut doua doamne frumoase la pas cu tineretea mea inca nenascuta. 6 aprilie 1920, intr-o miercuri
132 poezii, 0 proze
OEOncioiu Emanuela
Nu fac nimic la intamplare, traiesc frumos, am sufletul plin de rani si cicatrice, care infloresc uneori, apoi se usuca, ard si ma trezesc iar cenusa fierbinte. email: la_mara_68@yahoo.com
6 poezii, 0 proze
INioana negoescu
născută cândva dintr-o împăcare, absolvită de toate păcatele. șomera lumii acesteia. nevaccinată la timp, cu toate bolile sufletului în sânge. nu destul de nebună, fără casă, fără acasă. fără nici o grijă. găsită născând pe un câmp de gheață într-un noiembrie. regăsită născând. înger păzitor: Maya. îi plac iluziile și trece de geamanduri. vorbește într-o limbă asemănătoare cu pacea. îi e teamă de războiul din ea și de păianjenul cu cruce. are un șarpe sub piele care i se strecoară uneori în suflet să-i înmulțească păcatele. alte animale: o lighioană.
1008 poezii, 0 proze
Uneori, mama...
de Teodor Dume
Uneori o văd pe mama la marginea mesei cu o felie de pâine în mână ne privește pe toți și tace doar eu cel mai mic o strig mamaaaa atunci se uită la ceasul ce atârnă pe cuiul din grindă ca lacrima...
uneori-ul dă peste cap un permanent și se urinează
de mihai carabet
și uneori-ul ăsta devine tot mai sistematic obosesc ca și mama când făcea flotări serale în bucătărie acompaniată de motorul motocicletei minsk tobi du-mă în spate la gară nu mai pot să suport...
Epitaf pentru mama
de Unterfingher Vladimir Alexandru
Uneori, este mai bine să spui „adio”, Ca mamei când îi stai la căpătâi – Adio, părinte drag, du-te la el, Că la mine n-ai vrut să șezi. Îmi aduc aminte de ziua în care am deschis ochii, Ș-apoi i-am...
tu, mamă
de Ștefan Petrea
salcia plînge-n locul ochilor tăi obosiți de lăcrimare uneori mai plîngi cu vorba domoală și subțire ca un fir de paiang ce stă a se rupe sub povara unei vieți sclavagiste tu, mamă, faci toate cele...
Uneori e prea putin
de qasman
doua tigari in scrumiera si alaturi un pahar de vin cu feteasca e de pomenire pentru mama mea moarta acum 7 ani sau timpul e scurt mai putin imi place acest putin ma impiedic in el imi place ca o...
Mama
de tincuta horonceanu bernevic
Mama e uneori o lumină, Alteori e o floare Și când zâmbește e o rază de soare! Mama, Noapte de noapte, adună În cuvinte Raze de lună Să facă din ele Cu drag Ca niște mărgele-n șirag Vorbe de-alint Și...
Gardul luminița și mama întunericului
de Liviu-Ioan Muresan
ne iubeam chiar diformi cu umerii încrustați uneori sîngeram din est razele soarelui pătrundeau prin ceața veșnic lăsată atunci ai născut primul copil era o fetiță și i-am zis luminița ne jucam cu ea...
orice bastard a plecat cândva dintr-o mamă
de Daniel Dăian
strigătul din această îmbrățișare nu avea toate literele la cap dansa în sensul invers al unei ore își mesteca nerăbdarea vizitelor mele silabisite uneori îi treceau prin cap cutremure tulburi ca...
uneori o apă subtilă se dezlănțuie
de ștefan ciobanu
vine din când în când un plâns fără expeditor o avalanșă de pietre transformată în lacrimi se cutremură plopii cei înalți din mine pe sub care o plimbam ținând-o de mână și casa în care a stat mama...
Mama
de Andrei Corina
Visez. Uneori mi se pare ca e realitate. Cine m-ar putea crede, insa? Mereu te-am iubit si te voi iubi vesnic. Am sa plec. Intr-o zi am sa plec departe. Sa uit de tot si de toate. Visez. Mana ta...