Poezie
Gardul luminița și mama întunericului
1 min lectură·
Mediu
ne iubeam chiar diformi cu umerii încrustați uneori sîngeram
din est razele soarelui pătrundeau prin ceața veșnic lăsată
atunci ai născut primul copil era o fetiță și i-am zis luminița
ne jucam cu ea o trecam printre țepi pînă s-a rănit
dădeam vina unul pe celălalt ziceai că egoismul meu a cerut-o
și a rămas de partea mea
gardul a ruginit și băiatul pe care l-am botezat întunericul
așteptă în pîntecul tău o strigare
luminița întinde brațele către fratele nenăscut
te atinge cu palmele sîngerînde
te-ar strînge de burtă să naști noaptea
cu umezeală și tăcere cu tremur și îngheț
te urăște că stai de partea cealaltă
prin ceață picioarele par stîlpi și luminița s-ar sui acolo
să dea viață becului imaginar.
002.153
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “Gardul luminița și mama întunericului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13955592/gardul-luminita-si-mama-intunericuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.