"Unde stau morții cu ochii deschiși" – 20808 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
VWVirginia Woolf
Virginia Woolf (n. 25 ianuarie 1882, Londra, d. 28 martie 1941, Rodmell) a fost o scriitoare și eseistă engleză, una dintre precursoarele romanului modern. Între cele două războaie mondiale, a fost o figură marcantă a societății literare londoneze și membră a grupului Bloomsbury. Virginia Woolf (născută Virginia Stephen) s-a născut la Londra, a crescut și și-a făcut educația într-o familie victoriană clasică. În 1895, în urma morții mamei, a făcut primul episod de depresiune afectivă dintr-o lungă serie ce i-a urmat. După moartea tatălui său (Sir Leslie Stephen, redactor și critic literar) în 1904, s-a mutat împreună cu sora sa Vanessa într-o casă din Bloomsbury, unde s-a format cercul de intelectuali cunoscut sub numele de Bloomsbury Group. Virginia Woolf și-a început cariera de scriitoare în 1905, publicând în suplimentul literar al ziarului The Times. În 1912 se căsătorește cu Leonard Woolf, funcționar și teoretician politic. Primul ei roman, The Voyage Out, este publicat în anul...
1 poezii, 0 proze
SESerghei Esenin
Serghei Alexandrovici Esenin s-a născut la 3 octombrie 1895 într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi, acest sat, îi poarta numele, Esinino), din Rusia. A început să scrie poezii de la vârsta de nouă ani. Copilul minune al literaturii ruse, în 1912, s-a mutat la Moscova unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. Un an mai târziu s-a înscris Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus și devine un apropiat al poeților Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev și Andrei Beli. În 1915, Serghei Esenin a publicat primul său volum de poezii, Radumița, urmat curând de “Slujbă pentru morți” (1916). Poeziile sale despre dragoste și despre viața simplă i-au adus un plus de popularitate la acea vreme. În 1916-1917, Serghei Esenin a fost înrolat în armată. Crezînd că revoluția Octombrie din 1917 va aduce o viață mai bună, a susținut-o pentru o perioadă...
95 poezii, 0 proze
ATAlex Tocilescu
Apar pe lume prin `77, în București. În `89, plec în Germania, unde stau și acum, studiind istoria, muzica și fotbalul. Debutez în România Literară prin 2004, scriu o prefață la Castelul Surorilor Grimm de Theodor Denis Dinulescu în acelasi an, îmi apar niște poezii în ziarul Ziua în 2005, primesc premiul fundației Orient-Occident pentru "Debut în poezie la cenaclul USR", și la sfârșitul lui 2005 îmi apare un volum de proză scurtă, "Eu et al" la editura Polirom. Dupa care niste pauza, curmata de aparitia romanului relativ pornografic "Carne cruda" la editura Brumar, in Mai 2007. That's all folks!
59 poezii, 0 proze
popescu vasile gabriel
M'am nascut in judetul Maramures...unde am si stat pana la varsta d 7 ani fiind crescuti de 2 oameni minunati...si anume bunicii din partea mamei.in prezent stau in filiasi...un orasel mic pe care eu il alint..oras al iubirii eterne.
1 poezii, 0 proze
AȘAlina Șandra
Un om născut la Dunăre, acolo unde apa curge în sens invers, o cascadă pe orizontală... Când stau pe pământ, împreună cu pământul, formez Crucea... la fel ca orice alt om... Din acest punct de vedere suntem la fel, aceiași anonimi... Cât de mult poate însemna un nume? Mai mult înseamnă un cuvânt, acela de a spune... Sunt doar eu, în două litere și nimic altceva. http://teatrulnocturn.yolasite.com/ http://alinasandra.yolasite.com/ http://poezie-chandraplacao.blogspot.com/
36 poezii, 0 proze
doru alexandru
sunt un simplu om care nu vrea decat sa se afirme dar sa nu fie criticat de cei care nu stiu ce este o poezie ma aplec cu turpul caut o stea ma inailt cu privirea stau si ma intreb:oare unde o fi ea? te caut pe tine cea mai iubita femeie-iubita de mine sa stii ca te astept ,te astept si o viata cum sa urasc un trup ,un suflet,o inima te tine TE IUBESC tu esti cea mai aleasa sa-ti dau tot ce am sa-ti dau toata iubirea unde esti acum? de-mi caut eu mangaierea? DOAMNE CAT TE IUBESC! cu tine in viata.... stiu ,ca pot sa reusesc iar pt tine doar mai am speranta o lume mizera fara rusine doar cu dispret o fericire ce-i doar efemera nimic nu are pret mai putin dragostea!!! eu am nevoie de tine tu te gandesti acum? oare gandu-ti e la mine? sa fiu eu oare singur la capat de drum? te rog te implor iti cer si iertare caci nu mai vreau sa mor atunci nu mai am sperante cum oare sa fac cum oare sa ajung ca de durere sa scap sa nu mai plang cum ra razbesc sa uit de necaz,sa-l uit de ce exist de ce...
1 poezii, 0 proze
IMirina munteanu
o viata monotona...intr-un oras banal, ingropat in rutina, intr-un bloc de la periferie, in camera in care lumea are alte cote...alte bariere, devine ireala.aici stau eu...si ma pierd mereu regasind drumul catre loc'sorul unde luna argintie guverneaza in noaptea purpurie,inmiresmata de arome tainice...acolo,la umbra copacilor, copilul incantator suspina si se joaca,plange si rade...iubeste...
17 poezii, 0 proze
MSMarschall / Negru Simona
mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...
55 poezii, 0 proze
MEMax Ernst
Max Ernst (n. 2 aprilie1891, Brühl - d. 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 - o dată cu apariția oficială a suprarealismului - să se încadreze în această mișcare. Max Ernst, fiul unui pictor care lucra la o școală de surdo-muți, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orășelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908 începe să studieze Filosofia, Psihologia și Istoria Artelor la Universitatea din Bonn, unde îi va cunoaște pe pictorul August Macke - care îl introduce în grupul \"Der Blaue Reiter\" (\"Călărețul albastru\") - și pe sculptorul Hans Arp, cu care va deveni prieten foarte apropiat. Începuturile sale artistice stau sub influența pronunțată a expresionismului german pe de o parte, și a operelor lui Giorgio De Chirico pe de altă parte. Citește de asemenea foarte mult, cunoaște operele lui Sigmund Freud, Guillaume Apollinaire și Arthur Rimbaud. În timpul primului război mondial este rănit și...
2 poezii, 0 proze
george dolphy olteanu
Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...
1 poezii, 0 proze
Unde stau morții cu ochii deschiși
de Salvatore Quasimodo
Vom umbla de-a lungul unor case tăcute unde stau morții cu ochii deschiși și copii deja adulți în râsul ce-i întristează, și ramuri bat la geamuri tacite la mijlocul nopților. Vom avea glasuri de...
everglades
de emilian valeriu pal
în cîteva momente de luciditate înțeleg. suntem frumoși ca niște pui care eclozează. diminețile mele sunt spații vaste ca mlaștinile din everglades lucrurile pe care nu le-am făcut ieri stau la pîndă...
poezii
de crisan ciprian laurentiu
Respiro1 Beat fiind de multa amăgire sau vis m-am legat în căderea nocturnă de pomul și frunza arămie... un cutremur, un curent de aer sau vânt puternic și-a croit drum până la pielea mea...
Ploaia albastra
de Carmen Duvalma
Ploaia albastră Plouă albastru ca la începutul lumii, pământul inutil și gol înconjurat de ape se înalță ca o insulă învăluită în ceață deasupra întunericului perfid ce o pândește, desculță și trează...
La coadă
de razvan cirezaru
Când am ajuns era deja coadă. Ptffffiu! Și ce coadă. N-am mai văzut așa ceva în viața mea. Ceea ce e de înțeles, dat fiind circumstanțele, dar, mă rog... Nu i se vedeau capetele. La naiba! Am să stau...
vrem nu vrem niarne
de Rodica Lupu
vrem nu vrem niarne sub zidurile acestui pământ se-mplinește apocalipsa și tot ce strigă-n noi se pierde tot în valurile lui ca în legenda născută dintr-un cuvânt care-și păstrează intactă geometria...
Jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop - 6
de marin badea
Dacă dormi pe saci de cânepă umpluți cu paie, e ca și când ai dormi direct pe câmp. Iar pe câmp dorm numai iepurii. Ei, însă, nici nu dorm de-adevăratelea, ci doar se prefac, căci trebuie să fie...
amnezie fabricată
de Diana Lorena Țugui
nu de mâini de ajutor am nevoie ci de mine poate m- a bătut soarele prea mult pe o parte sau indiferența ridic tăceri din bețe de chibrit mă izbesc brusc de atrii nu se aude decât pata asta...
Lavinia Moțoc - jumătate de vioara a II-a
de Maria Prochipiuc
Putința noastră de a ne re/găsi în sufletul celuilalt e singura valoare omenească, fără bunătate și iubire, fără încredere și fără visuri totul e zadarnic. Nu biruința e frumoasă, nu biruința e...
final
de Ioan Postolache-Doljești
Mai rouă ca roua sufletul tău și eu nu știam... Douăzecișinouă a lunii a șaptea ora patru din zori. Senin chipul tău părea de copil adormit cu mânuța sub obrazul întors. Cum te ajutasem c-o jumătate...