Poezie
everglades
scrisori pentru mowgli
2 min lectură·
Mediu
în cîteva momente de luciditate înțeleg. suntem frumoși ca niște pui care eclozează.
diminețile mele sunt spații vaste ca mlaștinile din everglades lucrurile pe care nu le-am făcut ieri stau la pîndă ca niște aligatori. nu-i văd aud bule de aer ieșind la suprafața apei pînă mă dezmeticesc în mine n-a mai rămas pic de voință.
mă trezesc iar cu mîinile amorțite mă întreb de ce sunt amorțite îmi găsesc mîinile în poziții ciudate aproape respingătoare ca un vînător de foci înghețat într-o crevasă.
la duș. apa moale ca o blană apa moale ca părul unei femei îmi intră în ochi în gură în nas apa moale nu mă curăță și nici nu mă înviorează.
absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ți se umple de zaț.
în cea mai mare parte a timpului mănînc singur vorbesc singur merg singur nu merg mă rostogolesc arunc înainte picioarele ca niște pietre căzînd cu zgomot în canion. de fapt nu sunt singur. duc mîna la pîntec mi-a crescut un marsupiu în care te port te ocrotesc de căldură de cîinii dingo și alte rele care ți s-ar putea întîmpla. scoți botul umed afară doar cînd te hrănesc ori cînd îți arăt lucruri frumoase.
de la o vreme m-am împlinit. mi-au crescut alți umeri mai negri și mai adînci mîinile mele s-au îngroșat
la țară. nu știu de ce mi-am imaginat țara ta ca un canton elvețian unde e multă liniște iar tu poți duce în voie sare pentru sălbăticiuni.
casa ta are mullte lădițe. desenezi cu degetul în praful gros deschizi lădițele în ele haine miros a febră a fitil de lampă. le adulmeci pînă cînd oamenii care au fost îți intră în piept. îi netezești de cute îi așezi cu grijă la loc îi vei scoate din nou. pentru anul acesta rănile vechi s-au închis îmbrățișînd rănile noi.
casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile.
seara te speli apa se scurge în țărînă toții morții vin să se adape. apoi visezi cu ochii deschiși cum te-am învățat. visezi că adormi pe spinarea mea ca-ntr-o fînărie.
084.543
0
Am reținut imaginile pregnante... fiecare spațiu creat special în mod vizual, atât de real încât mai am puțin și îl ating. Și citindu-te doream să văd mai mult, să ating mai mult, să simt mai mult... și-am reușit.
Cristina