"Un poem și atât " – 22526 rezultate
0.02 secundeMeilisearchCristi
Am 26 ani (sau cel putin atatia am cand scriu aceste randuri). Am facut in liceu fizica-chimie, in facultate informatica si acum lucrez ca programator. Nu am fost niciodata in liceu "prieten" cu materia "Limba si literatura romana". Nu ne-am inteles, nu ne-am simpatizat... Nu imi placea sa comentez scrierile altora. Niciodata nu mi-a placut sa scriu sau sa vorbesc despre ce au scris altii. Parerea mea este: au scris pentru ca asa au simtit. Punct. Nu trebuie noi sa incercam sa despicam firul in patru, oricum nu vom putea sti daca scrierile lor au fost inspirate din fapte reale sau nu. Un poem, o scriere - orice scriere - trebuie apreciata pentru ca este. Atat. Trebuie simtita, nu analizata... Asta simteam atunci si asta simt si acum. Probabil de aceea nu imi place sa spun lumii de ce am scris una sau alta. Am scris pentru ca asa au vrut gandurile mele sa nasca acele cuvinte. Atat! Momentan traiesc in Strasbourg, Franta si nu as da orasul acesta pentru altul.
2 poezii, 0 proze
MIMircea Ivănescu
Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist și traducător român contemporan. A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. De la volumul de debut din 1968 și până la versurile recente, incluse în selecția „din periodice și inedite” a antologiei de autor Poesii vechi și nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăși, atât în ritmul producerii, cât și în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puțin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conține o anagramă a cuvintelor poet și poem. Este considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani și un pionier al...
40 poezii, 0 proze
GBGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
BMBuda Sorina Maria
Am fost copil, am reușit inconștient să ajung adolescentă, iar acum mă aflu la granița cu tinerețea, pe care o chem, o refuz... Realizările mele sunt: iubirea pentru oameni, natură, artă, timp, incert, complicat; fericirea pe care le-o aduc celor de lângă mine (în special, părinților), aproape 12 ani de școală și cam atât. Scriu versuri, le șterg, le recuperez, le învârt și îmi adăpostesc acolo tot ce simt eu că trebuie să păstrez ca amintire pentru vremuri de amnezie. Știu că nu am destulă îndemânare și apreciez remarcile critice. De asemenea, știu că nu voi fi niciodată un poet, deși mi-ar plăcea.
6 poezii, 0 proze
WWWang Wei
Wang Wei (699-759) a fost un poet chinez din epoca dinastiei Tang (începutul Renașterii chineze). A fost un virtuos poet al naturii și un budist fervent care a preferat să rămână mirean, deținând chiar funcții înalte în aparatul de stat. A fost, în același timp, și pictor, dar puține tablouri au fost păstrate, și numai sub formă de reproduceri realizate de alți artiști. Atât picturile cât și poemele sale au avut o mare influență asupra generațiilor viitoare. *** Wang Wei (699–759) was a Tang Dynasty Chinese poet, musician, painter, and statesman. He was one of the most famous men of arts and letters of his time. His paintings survive only in later copies by other artists, but numerous poems are preserved and some were included in the highly influential 18th century anthology, Three Hundred Tang Poems. Originally from Qi (Modern day Qi County of Shanxi), Wang Wei moved to PuZhou (today Yong Ji, Shanxi). He was of Han ethnicity. Born into an aristocratic family, Wang Wei passed the...
1 poezii, 0 proze
CBCharles-Pierre Baudelaire
Charles Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal (Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu. 1821: Se naște la Paris, Charles Baudelaire. 1827: Moare tatăl său, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât mama. 1828: Văduva Baudelaire se recăsătorește cu comandantul de batalion Aupick, un strălucit militar și diplomat. 1832-1835: Perioada de studii în Lyon, în garnizoana in care colonelul Aupick l-a trimis. 1836-1840: Perioadă de studii la Paris, încheiate cu un bacalaureat. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, atunci sediul artiștilor din Paris, unde s-a îndatorat peste măsură. Îi întâlnește pe de Nerval și Balzac. Se crede că tot...
233 poezii, 0 proze
Alexandra Mihaela Munteanu
"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...
8 poezii, 0 proze
EBEmil Brumaru
Emil Brumaru (n. 25 decembrie 1939, Bahmutea, Basarabia) este un scriitor și poet contemporan român. Fiul lui Grigore Brumaru, funcționar CFR, și al Elisabetei, învățătoare. Urmează Liceul Național (absolvit în 1955), Facultatea de Medicină din Iași (1963). Devine medic la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului. Apreciat în egală masură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iași și în Suplimentul de cultură, a scris în revista Plai cu boi, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet. Debut cu poezii în revista Luceafărul, debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri și Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia. Scrieri Versuri, 1970 Detectivul Arthur, 1970 Julien Ospitalierul, 1974 Cîntece naive, 1976 Adio,...
132 poezii, 0 proze
TMTudor Musatescu
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român. A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală. Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată "Ardealul". A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru. La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut...
4 poezii, 0 proze
Un poem și atât
de cristina minea
nimic nu doare pe lumea asta ca un poem simplu pentru că tu ai știut să răscolești adâncurile și ai făcut din mine ceea ce nu știam că sunt lumina și sarea sunt chestii esențiale camerele spun...
Inteligențe multiple
de Alexandra Alb Tătar
dacă scrii un poem și aripi fermecate fâlfâie în piept bătăile lor sunt la fel de suave, precum sunetele pianului, când se-mpletesc într-un cântec de leagăn şi atât de dulci, înțelegi de ce...
Apendicită solară
de Nicolae Popa
turnuri înalte clădite prost. femei vesele rezemate de turnuri. de câteva ore e noapte, de câteva nopți e frig. funii albe șerpuiesc pe străzi legându-se de câte-un trecător. cineva strămută...
Aici se odihnește un poem
de Zavalic Antonia-Luiza
n-aveam nimic de spus eram frumoasă și atât când împărțeam tuturor fericire ca pe o mână caldă. E albastru în casa mea. Apa se adună mult și curge din pământ în nori, ca lacrimile care încep din...
Trei nuvele exemplare și un prolog
de Miguel de Unamuno
Nu există nimic mai ambiguu decât ceea ce se numește realism în arta literară. Care este oare realitatea realismului? E adevărat că așa-numitul realism, acest ceva absolut exterior, aparențial,...
Poem de laudă scărilor
de Iulia Elize
Timpul vindecării este timpul vindecării și atât Oamenii stau în suferință și urcă la trepte, cât li se dă de încet Cam așa este fierul cu care am fost legată să urc Și numele pe care mi l-au dat,...
Poem I
de Razvan Mitoceanu
Vroiam să-ți scriu un poem... un vers... un blestem... un cuvânt. O imagine... vroiam să-ți desenez dragostea... ca să știi cum arată îngerii, atunci când dansează, privindu-ți chipul... vroiam să te...
Poem pentru Ylo
de Iulia Elize
Basmul tău, cu elefantul, și cu apa lui cu noroi, ciudățenia lui molcomă, este deja într-o carte, cu multe desene scrijelite cu mâna stângă și cu sunete de pian printre slove copiii sigur vor bate...
Pe cât de mult, pe-atât de rar
de Ioan Grigoraș
- Pe cât de mult te pot iubi, pe-atât de rar te înțeleg De ce întârzii dacă știi că suntem un poem întreg Atunci când stăm îmbrățișați pe-o filă albă de caiet, Când fericiți, când condamnați, și...
George Stănciulescu – autenticism amar și cotidienism simpatic.
de Nache Mamier Angela
George Stănciulescu scrie o poezie a banalului cotidian dar mai sentimentală, fară cinismul optzeciștilor, mai amară chiar și mai tragică, discretă, doza ei de imaginație fiind mai degrabă redusă la...