Poezie
Aici se odihnește un poem
scris pe marginea unei părăsiri
1 min lectură·
Mediu
n-aveam nimic de spus
eram frumoasă și atât
când împărțeam tuturor fericire ca pe o mână caldă.
E albastru în casa mea. Apa se adună mult
și curge din pământ în nori, ca lacrimile care încep din măruntaie surpate și-și caută
loc vrednic de plâns.
Priveam până târziu drumul care satură condamnările noastre iar
dimineața numele meu devenea cuvânt
de despărțire pentru toți cei care m-ar fi putut iubi.
N-am scos nimic bun
din această pâine, decât gurile celor flămânzi.
Am cântat neputință
ca niște păsări care mi se zbat în palme și mor.
023.255
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Aici se odihnește un poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14041803/aici-se-odihneste-un-poemComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZACa întotdeauna, sunt recunoscătoare fiindcă te-ai oprit la textul meu să aduci o frumoasă descriere care cuprinde exact ideile cu care rezonez.
Cu apreciere.
Cu apreciere.
0
Numele tău este scris din literele poemelor proprii, am învățat să cântăm în sonoritățile neputinței și ne-am depus zborul în păsări care ni se zbat în palme și apoi sucombă, însă lasă pe mână o întrebare și o îndoială înlăcrimate.